ICCJ. Decizia nr. 1760/2004. Contencios. Refuz restituire sumă (daune). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1760/2004
Dosar nr. 3111/2003
Şedinţa publică din 4 mai 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 20 decembrie 2002, reclamanta SC C.C. SA Iaşi a chemat în judecată Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Iaşi, Direcţia Generală a Vămilor şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 1.840.939.799 lei, cu titlu de daune.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că pentru importurile de concentrat C.C. Partea 1 şi C.C.L. Partea 1, efectuate de către SC C.C. SA Iaşi, în perioada 16 iunie 1999 – 9 octombrie 2000, organele vamale au perceput în mod nelegal taxe vamale în valoare totală de 3.042.227.968 lei.
Curtea de Apel Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 77 din 19 mai 2003, a admis acţiunea, astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Iaşi, în nume propriu şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor şi de Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Iaşi.
În recursul său Direcţia Regională Vamală Iaşi, a susţinut în esenţă, că instanţa a admis pretenţiile reclamantei, fără să analizeze şi să stabilească în mod cert dacă aceste pretenţii se referă la taxele vamale aferente importurilor efectuate în perioada 16 iunie 1999 – 9 octombrie 2000 şi dacă calculul acestor taxe, precum şi restituirea dispusă, nu se referă la alte operaţiuni vamale de import.
Ministerul Finanţelor Publice, în recursul său, arată că, deşi a solicitat instanţei să verifice faptul că petenta solicita daune şi pentru 8 declaraţii vamale pentru care Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia nr. 1376/2002, a respins acţiunea petentei, ca tardiv introdusă, instanţa nu s-a conformat acestei cereri.
Cu privire la reţinerea instanţei, potrivit căreia nici una din părţi nu contestă calculul daunelor, se arată că motivarea nu corespunde realităţii.
În întâmpinarea depusă la 5 mai 2003 s-a precizat că pretenţiile reclamantei privitoare la diferenţa de curs valutar, sunt nelegale.
În final se menţionează că potrivit declaraţiei vamale din 14 ianuarie 1997, până în 29 aprilie 1998, reclamanta mai are de achitat încă 8.551.141.579 lei taxe vamale, T.V.A., accize şi majorări de 6.654.454.486 lei, motiv pentru care instanţa nefăcând o analiză a modului de plată a datoriilor şi a compensărilor făcute între părţi, nu putea să dispună plata unor daune de 1.840.939.799 lei.
Ambele recursuri sunt fondate.
Prin acţiunea introductivă, reclamanta SC C.C. SA Iaşi solicită obligarea recurentelor-pârâte, la plata sumei de 1.840.939.799 lei, cu titlu de daune, susţinând că i-au fost percepute în mod nelegal taxe vamale de 3.042.227.968 lei, pentru importurile de concentrat C.C. Partea 1 şi C.C.L. Partea 1, efectuate în perioada 16 iunie 1999 – 9 octombrie 2000.
Instanţa de fond nu a observat că petenta solicită restituirea unor sume plătite la o serie de declaraţii vamale, pentru care Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia nr. 1376/2002, a respins solicitarea de anulare, ca tardiv introdusă.
Instanţa trebuia să constate că pentru D.V.I. nr. 6174 din 16 iunie 1999, nr. 7202 din 12 iunie 1999, nr. 7511 din 19 iunie 1999, nr. 9242 din 7 septembrie 1999, nr. 10414 din 11 octombrie 1999, nr. 10921 din 25 octombrie 1999, nr. 11474 din 9 noiembrie 1999 şi nr. 11987 din 22 noiembrie 1999, în valoare de 749.416.715 lei, există autoritate de lucru judecat, aceste declaraţii rămânând în continuare titluri, în baza cărora sumele se datorează. Această sumă trebuia scăzută de instanţă.
În ceea ce priveşte pretenţia reclamantei de a primi suma de 1.840.939.799 lei, reprezentând diferenţa de curs valutar, aceasta este nelegală, întrucât plata taxelor vamale s-a făcut în lei, şi nu în valută.
Se va avea în vedere valorificarea actualizată la indicele de inflaţie, şi nu diferenţa de curs valutar.
De asemenea, se impunea ca instanţa de fond să dispună efectuarea unei expertize contabile care să examineze modul de plată, datoriile şi compensările făcute între părţi, urmând ca la dosar să fie depuse dovezi privind sumele care au fost restituite.
Având în vedere considerentele mai sus arătate şi văzând şi dispoziţiile art. 313 C. proc. civ., se vor admite recursurile declarate, se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, care va avea în vedere îndrumările date prin prezenta decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Iaşi, în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor şi de Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Iaşi, împotriva sentinţei civile nr. 77/CA din 19 mai 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1758/2004. Contencios. Anulare ordin M.F.P.... | ICCJ. Decizia nr. 1761/2004. Contencios. Anulare viza de iesire... → |
|---|
