ICCJ. Decizia nr. 1764/2004. Contencios. Anulare viză de ieşire din România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1764/2004
Dosar nr. 3643/2003
Şedinţa publică din 5 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 29 ianuarie 2003, reclamanta G.W., cetăţeană chineză, a solicitat anularea vizei de ieşire din ţară nr. 65/1547875 din 7 martie 2003, emisă de Direcţia Generală din cadrul Ministerului de Interne şi obligarea pârâtei, la prelungirea dreptului de şedere în România.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în mod nejustificat pârâta a apreciat că nu deţine mijloacele de întreţinere în cuantumul prevăzut de art. 29 lit. a) din HG. nr. 476/2001.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 785 din 29 mai 2003, a respins ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantă.
Pentru a soluţiona astfel, instanţa de fond a reţinut că la data formulării cererii de viză, respectiv 7 noiembrie 2002, reclamanta nu a putut face dovada altor venituri personale, decât cu un profit al firmei SC Y.P. SRL, care la data de 30 iunie 2002, era 117 milioane lei, în condiţiile în care societatea are 3 asociaţi, iar reclamanta deţine o cotă de 18%.
S-a mai reţinut că reclamanta nu a făcut dovada unor conturi bancare personale, iar repartizarea dividendelor la sfârşitul anului 2002, nu sunt de natură să ducă la îndeplinirea condiţiei veniturilor personale de 500 dolari SUA în medie, lunar.
Considerând hotărârea nelegală şi netemeinică, reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 şi art. 3041 C. proc. civ. şi a susţinut că soluţia a fost dată cu interpretarea greşită a legii, s-au apreciat greşit probele administrate, iar asupra altora nu s-a pronunţat, deşi erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Recursul este fondat.
Reclamanta G.W. a intrat în România în anul 2002, în scop de afaceri şi a beneficiat de prelungiri succesive a dreptului de şedere în ţară, în calitate de asociat al SC Y.P. SRL, cu sediul în Bucureşti.
Pârâta a refuzat prelungirea vizei de şedere a reclamantei, prin aplicarea pe paşaport, a vizei de ieşire nr. 65/1547875 din 7 ianuarie 2003, cu valabilitate până la 17 ianuarie 2003, reţinând că recurenta-reclamantă nu dispunea la data solicitării prelungirii dreptului de şedere, de mijloacele materiale realizate în activitatea firmei sale, în cuantumul cerut de art. 29 lit. a) din HG nr. 476/2001, respectiv 500 SUA/lunar.
Pe acelaşi raţionament a mers şi instanţa de fond care, analizând bilanţul contabil depus la dosar, înregistrat la 30 iunie 2002, a reţinut că firma a realizat un profit de 117 milioane lei, care raportat la cota de participare la beneficiu şi pierderea de 18% a reclamantei, a ajuns la concluzia lipsei mijloacelor materiale în cuantumul cerut de lege.
Potrivit art. 29 alin. (1) lit. a) din HG nr. 476/2001, în vigoare la data depunerii cererii de prelungire a dreptului de şedere, era necesară ca reclamanta să producă dovezi din care să rezulte că are 500 SUA/lunar, ca mijloc de întreţinere, fără a impune ca suma să provină din activitatea comercială a firmei la care cel ce solicită viza, este acţionar.
Însă din bilanţul contabil de la data de 31 decembrie 2002, rezultă că firma la care reclamanta era ca asociat cu 49,86% cota de participare, a realizat un profit net de 639.792.0000 lei, din care i se cuveneau recurentei-reclamante, 319.025.883 lei, fiind astfel îndeplinită condiţia deţinerii de mijloace de întreţinere, de 500 SUA lunar.
În consecinţă, recursul fiind întemeiat, urmează a fi admis, în baza art. 312 C. proc. civ. şi va casa hotărârea atacată şi în fond, se va admite acţiunea, se va anula actul nr. 65/1547875 din 7 ianuarie 2003 emis de pârâtă şi se va dispune prelungirea vizei de şedere, conform legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de G.W. împotriva sentinţei civile nr. 785 din 29 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea. Anulează viza de ieşire nr. 65/1547875 din 7 ianuarie 2003, emisă de pârâtă şi dispune prelungirea vizei, conform legii.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1762/2004. Contencios. Anulare decizii U.A.R.... | ICCJ. Decizia nr. 1777/2004. Contencios. La conflict negativ de... → |
|---|
