ICCJ. Decizia nr. 1762/2004. Contencios. Anulare decizii U.A.R. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1762/2004
Dosar nr. 2385/2003
Şedinţa publică din 5 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 67/2003 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ, a fost admisă acţiunea reclamantului C.P., în contradictoriu cu Consiliul Uniunii Avocaţilor din România – Bucureşti şi Baroul Botoşani şi pe cale de consecinţă, s-a dispus anularea deciziei nr. 1236/2001, prin care Comisia Permanentă a Uniunii Avocaţilor din România a respins cererea petentului, de primire în Baroul Botoşani, cu scutire de examen, precum şi anularea deciziei nr. 8747/2002, prin care Consiliul aceleiaşi uniuni, a respins contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 1236.
Prin aceeaşi hotărâre, Uniunea Avocaţilor din România a fost obligată să-l primească în profesia de avocat, pe reclamant, cu scutire de examen, iar Baroul Botoşani, a fost obligat să-l înscrie pe lista sa şi să emită Decizia de numire.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că în privinţa reclamantului sunt îndeplinite toate condiţiile cerute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., au declarat recurs Uniunea Avocaţilor din România şi Baroul Botoşani, criticând-o pentru nelegalitate şi, solicitând casarea acesteia, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, în opinia recurenţilor, instanţa de fond nu a ţinut seama de existenţa unei hotărâri anterioare [Decizia nr. 134 din 21 ianuarie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, prin care fusese respinsă cererea aceluiaşi reclamant, de anulare a deciziei nr. 1336/2001, prin care i s-a refuzat primirea în barou, cu scutire de examen].
O altă critică, vizează greşita interpretare a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 51/1995, dispoziţii, care nu stabilesc un drept, ci o posibilitate pentru intrarea în avocatură, cu scutire de examen, numai în privinţa anumitor jurişti, a căror testare ar fi de prisos, ca urmare a unor merite profesionale deosebite.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate de recurente cât şi a excepţiilor invocate de intimat, se constată că acest recurs este fondat.
Astfel, aşa după cum rezultă din conţinutul recursului, acesta este motivat, atât în fapt, cât şi în drept, îndeplinind astfel condiţiile cerute de art. 303 şi 306 C. proc. civ.
De asemenea, se constată îndeplinirea condiţiilor impuse de art. 67 şi urm. C. proc. civ., determinat de faptul că motivarea recursului a fost făcut conform şi în limitele mandatului.
Cât priveşte fondul litigiului, se constată că instanţa de fond, în mod greşit a interpretat dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 51/1995, în sensul că atâta timp, cât intimatul îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de acest text, pentru primire în avocatură, cu scutire de examen, trebuia să i se acorde această facilitate. Textul menţionat deschide calea unei vocaţii în favoarea celor interesaţi, şi nu calea unui drept, aşa încât simplul fapt al îndeplinirii condiţiilor formale, nu este suficient pentru emiterea deciziei de înscriere în barou.
Solicitanţii mai trebuie să facă dovada unor merite profesionale deosebite; inexistenţa vreunui impediment medical; îndeplinirea condiţiilor cerute de art. 28 pct. 9 din Statutul profesiei de avocat ,privind termenul de depunere al cererii, raportat la vârsta de pensionare ş.a., dovezi pe care intimatul nu le-a făcut, ba mai mult, a refuzat să dea curs invitaţiilor baroului în acest sens.
Nu este de neglijat nici existenţa unei decizii anterioare a Curţii Supreme de Justiţie, cu privire la casarea sentinţei civile nr. 24 din 13 martie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, prin care fusese admisă cererea numitului C.P.
Chiar dacă obiectul primei cereri se referea doar la Decizia nr. 1236/2001 a Comisiei Uniunii Avocaţilor din România, dat fiind faptul că hotărârea Curţii Supreme de Justiţie, a respins pe fondul cauzei acţiunea reclamantului-intimat, problema juridică pusă în discuţie este aceeaşi, astfel încât considerentele unei astfel de hotărâri trebuia să fie avute în vedere la pronunţarea celei din urmă.
Coroborând acest aspect, cu cel rezultat din interpretarea dispoziţiilor art. 16 al Legii nr. 51/1995 şi cu aspectele de fapt ale cauzei, urmează a se constata că pentru motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., se impune admiterea recursului şi casarea sentinţei, în sensul respingerii acţiunii reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Uniunea Avocaţilor din România şi Baroul Botoşani împotriva sentinţei civile nr. 67 din 9 aprilie 2003 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1761/2004. Contencios. Anulare viza de iesire... | ICCJ. Decizia nr. 1764/2004. Contencios. Anulare viză de... → |
|---|
