ICCJ. Decizia nr. 1758/2004. Contencios. Anulare ordin M.F.P. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1758/2004
Dosar nr. 2360/2003
Şedinţa publică din 4 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la 10 iulie 2001, reclamantul B.Ş. a solicitat anularea Ordinului nr. 953 din 1 iunie 2001 emis de Ministerul Finanţelor Publice şi obligarea pârâtei la reîncadrarea reclamantului în postul de director la Administraţia Finanţelor Publice Alba Iulia, cu plata drepturilor aferente şi în caz de refuz, obligarea pârâtului la daune cominatorii în sumă de 500.000 lei pe zi de întârziere şi cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin ordinul a cărui anulare o cerere, a fost schimbat nelegal din funcţia de conducere pe care o deţine, într-o funcţie de execuţie, fără să fie respectate dispoziţiile art. 92 din Legea nr. 188/1999.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 276 din 10 octombrie2001, a respins ca neîntemeiată, acţiunea reclamantului, reţinând în considerentele hotărârii că prin prezentarea la concursul organizat pentru ocuparea postului de director la Administraţia Financiară Alba, pentru care avea doar împuternicire de a funcţiona până la susţinerea concursului, se apreciază legale măsurile dispuse de autoritatea publică.
Recursul declarat de reclamantul B.Ş. împotriva acestei hotărâri, a fost admis de Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 111 din 17 ianuarie 2003, şi cauza a fost trimisă, spre rejudecare, în vederea suplimentării probatoriului, pentru a se verifica dacă Ordinul nr. 953/2001 a fost emis cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 188/1999.
În fond după casare, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 82 din 26 martie 2003, a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că ordinul atacat a fost emis în condiţiile reorganizării unităţilor din subordinea Ministerului Finanţelor Publice, după organizarea concursului şi ca urmare a rezultatului obţinut, reclamantul nu a mai fost numit în funcţia de director al Administraţiei Finanţelor Publice Alba Iulia.
Totodată, a apreciat că reclamantul nu avea un drept recunoscut de lege, de a ocupa postul la concurs, ci doar o vocaţie la acest post şi dreptul de a se prezenta la acel concurs şi abia în urma obţinerii celei mai mari medii, reclamantul ar fi avut şi dreptul, în sensul legii de a ocupa postul respectiv.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul B.Ş., criticând sentinţa instanţei de fond, pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut în esenţă că a fost eliberat abuziv din funcţie şi că măsura nu a fost determinată de reorganizarea Ministerului Finanţelor Publice şi a Administraţiei Finanţelor Publice Alba Iulia, întrucât funcţia de director pe care o deţinea nu a fost afectată, păstrându-se şi ca titulatură şi prin atribuţiile sale de serviciu.
A fost, însă, eliberat din funcţie, iar la o lună şi jumătate s-a organizat concursul pentru ocuparea funcţiei de director.
A mai arătat că îndrumarea instanţei supreme a fost în sensul de a verifica legalitatea eliberării din funcţie, în raport cu dispoziţiile Legii nr. 188/1999.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Ordinul nr. 953 din 1 iunie 2001, prin care B.Ş. – director al Administraţiei Finanţelor Publice a fost eliberat din funcţia publică de director, a fost emis în baza Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 224/2001 şi HG nr. 18/2001 având în vedere reorganizarea Ministerului Finanţelor Publice şi a unităţilor subordonate.
Potrivit dispoziţiilor art. 84 pct. 4, cazurile eliberării din funcţie, din motive neimputabile funcţionarului public, sunt următoarele:
- autoritatea sau instituţia publică şi-a încetat activitatea ori a fost mutată într-o altă localitate, iar funcţionarul public nu este de acord să o urmeze;
- autoritatea sau instituţia publică îşi reduce personalul, ca urmare a reorganizării activităţii, prin reducerea postului ocupat de funcţionarul public;
- ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcţia publică ocupată de funcţionarul public, a unui funcţionar public eliberat sau destituit nelegal ori pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de reintegrare;
- pentru incompetenţa funcţională în cazul obţinerii calificativului „nesatisfăcător" la evaluarea performanţelor profesionale individuale – funcţionarul public nu mai îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 50 lit. g) – starea sănătăţii fizice sau/şi psihice a funcţionarului public constatată prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, nu îi mai permite acestuia să îndeplinească atribuţiile corespunzătoare funcţiei publice deţinute.
Totodată, dispoziţiile art. 84 pct. 7 din Legea nr. 188/1999, definesc „reorganizarea activităţii" în sensul prezentei legi care constă în mutarea autorităţii sau a instituţiei publice în altă localitate ori, în cazul prevăzut la alin. (4) lit. b), în modificarea substanţială a atribuţiilor autorităţii sau instituţiei publice, precum şi a structurii organizatorice a compartimentelor. Reducerea unui post este justificată dacă atribuţiile aferente acestuia se modifică în proporţie de peste 50% sau dacă sunt modificate condiţiile specifice de ocupare a postului respectiv.
Pornind de la această reglementare şi revenind la ordinul contestat şi la actele normative care au stat la baza emiterii lui, Curtea constată că nu ne găsim în situaţia unei reorganizări, aşa cum este reglementată de lege şi că nu sunt incidente nici una din situaţiile prevăzute la art. 84 pct. 4, pentru a fi justificată măsura eliberării din funcţie a directorului B.Ş.
Astfel, cu toate că O.U.G .nr. 2/2001 [art. 4] şi HG nr. 18/2001 [art. 1],) vorbesc de înfiinţarea Ministerului Finanţelor Publice [art. 4], prin dispoziţiile art. 3 alin. (2) se precizează că Ministerul Finanţelor Publice îndeplineşte toate atribuţiile şi are toate competenţele conferite Ministerului Finanţelor, prin legi sau alte acte normative în vigoare, motiv pentru care nu se poate contesta că Ministerul Finanţelor Publice reprezintă succesorul de drept al Ministerului Finanţelor.
De asemenea, reorganizarea dispusă prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 224 din 28 februarie 2004, în ceea ce priveşte Administraţia Financiară Alba Iulia nu a avut ca justificare vreuna din situaţiile menţionate de art. 84 pct. 7 din Legea nr. 188/1999.
Administraţia Finanţelor Publice Alba Iulia a preluat în totalitate atribuţiile Administraţiei Financiare Alba Iulia, postul de director a fost menţinut, desfiinţându-se numai două servicii ale acestei autorităţi.
Se constată, deci, că instanţa de fond a făcut aprecierea eronată a probelor dosarului.
Îndrumările instanţei supreme au fost în sensul de a se verifica legalitatea eliberării din funcţie, în raport cu dispoziţiile Legii nr. 188/1999, ceea ce prima instanţă nu a realizat.
Aspectul reţinut de instanţa de judecată, cu privire la legalitatea sau nelegalitatea concursului pentru ocuparea funcţiei de director, nu are nici o relevanţă în soluţionarea pricinii. Ceea ce s-a contestat a fost ordinul de eliberare din funcţie, iar nu concursul organizat.
Acţiunea recurentului de desfiinţare a actului administrativ, a fost generată de încălcarea dreptului său dobândit deja şi actual, de a ocupa în continuare o funcţie pe care o ocupa legal anterior concursului şi din care a fost demis.
Pentru aceste motive se reţine ca fiind fondat, recursul declarat de B.Ş., urmând a se admite, a se casa sentinţa instanţei de fond, cu consecinţa anulării Ordinului nr. 953 din 1 iunie 2001 al ministrului finanţelor publice, reintegrării în funcţia publică deţinută anterior, de director al Administraţiei Finanţelor Publice Alba Iulia, cu plata drepturilor băneşti cuvenite până la data reintegrării.
Se respinge capătul de cerere cu privire la plata daunelor cominatorii, având în vedere dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 29/1990 şi condiţiile admisibilităţii unei astfel de cereri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.Ş. împotriva sentinţei civile nr. 82 din 26 martie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea reclamantului.
Anulează Ordinul nr. 953 din 1 iunie 2001 al ministrului finanţelor publice şi dispune reintegrarea reclamantului B.Ş., pe funcţia publică deţinută anterior, de director al Administraţiei Finanţelor Publice Alba Iulia.
Obligă pe pârâtul-intimat să plătească reclamantului, drepturile băneşti cuvenite până la data reintegrării, plus 600.000 lei cheltuieli de judecată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1756/2004. Contencios. Recurs anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1760/2004. Contencios. Refuz restituire sumă... → |
|---|
