ICCJ. Decizia nr. 1789/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1789/2004
Dosar nr. 4696/2003
Şedinţa publică din 6 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Casa Judeţeană de Pensii Timiş, prin hotărârea nr. 6236 din 14 martie 2003, a admis cererea formulată de N.E., reţinând că pentru perioada 10 septembrie 1943 - 6 martie 1945, are calitatea de strămutat şi beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 272 din 21 august 2003, a admis acţiunea reclamantei N.E.; a anulat hotărârea nr. 6236 din 14 martie 2003, emisă de Casa de Pensii Timiş şi a obligat pârâta să emită hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada aprilie 1942 – 6 martie 1945.
S-a reţinut că potrivit declaraţiilor martorilor I.N. şi M.G., familia reclamantei, în aprilie 1942, s-a refugiat în comuna Blîngăul Mare, judeţul Cluj; că, documentul oficial, în care este consemnată data de 10 septembrie 1943, atestă data luării în evidenţă de către autorităţile militare române, a lui I.F., tatăl reclamantei, şi a familiei, nu data refugiului, cum greşit a reţinut Casa de Pensii Timiş.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Timiş, susţinând, în esenţă, că, potrivit actului oficial, aflat la dosar, reclamanta s-a refugiat la 10 septembrie 1943, iar instanţa a reţinut greşit că această dată constituie luarea în evidenţă, de către autorităţile militare române, a reclamantei, ca refugiată, nu data refugiului; că numai în lipsa actelor oficiale, dovada persecuţiei etnice se poate face prin declaraţii cu martori.
Recursul este fondat.
În adevăr, din Livretul de serviciu militar al tatălui reclamantei, I.F., rezultă că în perioada 15 octombrie 1940 – 10 septembrie 1943, acesta a locuit pe teritoriul răpit de Ungaria, iar la 10 septembrie 1943 s-a refugiat în comuna Blângăul Mare, judeţul Cluj.
Or, potrivit art. 4 alin. (1) din Norma pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, dovada încadrării în situaţiile prevăzute în art. 1 din ordonanţă, se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, cum sunt, printre altele, livretele militare.
Este adevărat că potrivit alin. (2) al art. 4 din normă, în lipsa actelor oficiale dovada persecuţiei etnice se poate face prin declaraţii cu martori.
Dar, în cauză, existând un act oficial, respectiv livretul militar al tatălui reclamantei, din care rezultă data refugiului, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se face cu acest act, nu cu declaraţii de martori, aşa cum, contrar legii, a făcut prima instanţă.
În consecinţă, recursul apare fondat, urmând să fie admis, casată sentinţa şi respinsă acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 272 din 21 august 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1782/2004. Contencios. Conflict negativ de... | ICCJ. Decizia nr. 1790/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
