ICCJ. Decizia nr. 1803/2004. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1803/2004
Dosar nr. 3374/2003
Şedinţa publică din 7 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Colegiul jurisdicţional Iaşi a dispus prin sentinţa nr. 47 din 5 noiembrie 2002, admiterea contestaţiei formulată de A.G. şi anularea deciziei de imputare nr. 25 din 14 iulie 1995, emisă de S.N.T.F. C.B. SA – Regionala de Călători Iaşi.
Petru a pronunţa această hotărâre, instanţa Curţii de Conturi a contestat prematuritatea emiterii deciziei de imputare, în cazul stabilirii răspunderii materiale subsidiare. Astfel, unitatea nu a făcut dovada insolvabilităţii autorului direct al pagubei, şi a procedat la stabilirea răspunderii materiale subsidiare a contestatoarei – casier verificator – simultan şi în paralel, cu angajarea răspunderii principale a gestionarei casei de bilete călători nr. 17 din Staţia C.F.R. Iaşi.
Prin Decizia nr. 173 din 13 martie 2003, Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a respins recursul jurisdicţional declarat de S.N.T.F. C.B. SA - Regionala de Călători Iaşi, reţinând în esenţă că emiterea deciziei de imputare în sarcina contestatoarei A.G., s-a făcut prematur.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs S.N.T.F. C.B. SA - Regionala de Călători Iaşi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, recurenta a învederat că a fost în mod corect angajată răspunderea materială subsidiară în sarcina contestatoarei, emiterea deciziei de imputare având loc în termen de 60 de zile de la data când conducerea unităţii a luat cunoştinţă de producerea pagubei. Unitatea trebuia să-şi asigure recuperarea prejudiciului prin toate mijloacele legale posibile şi nu să aştepte momentul constatării insolvabilităţii autorului direct, când ar fi posibil ca persoanele care răspund în subsidiar, să nu mai deţină calitatea de salariaţi.
Examinând cauza, în raport cu motivele invocate, Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Din actele dosarului rezultă că după ce s-a constatat lipsa în gestiune, contravaloarea pagubei a fost imputată separat, atât gestionarei de drept, cât şi, în subsidiar, casierelor verificatoare A.G. şi S.M.
În raport cu prevederile legale aplicabile în cauză, art. 109 alin. (5) C. muncii şi art. 30 din Legea nr. 22/1969, persoana vinovată de neluarea măsurilor necesare pentru stabilirea şi acoperirea pagubelor în gestiune ori de nerespectarea oricărei alte îndatoriri de serviciu, dacă fără încălcarea acesteia paguba s-ar fi putut evita, răspunde în limita valorii prejudiciului rămas neacoperit de autorul direct al lui, din momentul constatării insolvabilităţii acestuia.
În consecinţă, instanţele Curţii de Conturi au reţinut în mod judicios că termenul de 60 de zile pentru emiterea deciziei de imputare a cărei anulare se solicită, curge de la data constatării insolvabilităţii autorului direct al pagubei.
Aşadar, criticile formulate de recurentă fiind neîntemeiate, Curtea va respinge ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.N.T.F. C.B. – Regionala de Călători Iaşi, împotriva deciziei nr. 173 din 13 martie 2003, pronunţată de Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1801/2004. Contencios. Refuz aprobare cerere... | ICCJ. Decizia nr. 1804/2004. Contencios. Anulare decizie M.F.P.... → |
|---|
