ICCJ. Decizia nr. 1790/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1790/2004
Dosar nr. 4697/2003
Şedinţa publică din 6 mai 2004
Având în vedere raportul prezentat, potrivit art. 308 C. proc. civ., procedând la verificarea actelor şi lucrărilor dosarului, constatând că recursul este admisibil în principiu, cauza rămânând în pronunţare;
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 271, pronunţată la data de 21 august 2003 în dosarul nr. 3120/CA/2003, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanta T.F. şi a anulat hotărârea nr. 6135 din 14 martie 2003, emisă de Comisia de specialitate din cadrul Casei Judeţene de Pensii Timiş care a fost obligată să emită o hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, pentru perioada aprilie 1942 - 6 martie 1945.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că prin hotărârea nr. 6235 din 14 aprilie 2003, comisia de specialitate i-a recunoscut reclamantei, calitatea de refugiată, ca urmare a persecuţiilor exercitate asupra familiei sale, din motive etnice, din localitatea de domiciliu aflată în teritoriul cedat Ungariei după Dictatul de la Viena, din august 1940, dar din declaraţiile martorilor rezultă că refugiul familiei sale începuse în luna aprilie 1940. Împotriva acestei soluţii a formulat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, susţinând că acţiunea adresată instanţei este tardivă şi pe de altă parte, este neîntemeiată, pentru că din actele aflate la dosar, a rezultat că familia reclamantei s-a aflat în refugiu, începând cu data de 10 septembrie 1943.
Recursul este întemeiat, pentru al doilea motiv invocat.
1.În ceea ce priveşte primul motiv, prin care s-a susţinut că reclamanta s-a adresat tardiv, instanţei de judecată, rezultă că este nefondat.
Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 7 alin. (4) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, împotriva hotărârii adoptate de comisia de aplicare a acestui act normativ, persoana interesată poate face contestaţie la curtea de apel, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.
În cauza de faţă, hotărârea nr. 6235 din 14 martie 2003 a fost comunicată intimatei-reclamante, la data de 25 martie 2003, iar acţiunea a fost înregistrată la curtea de apel, la data de 25 aprilie 2003, ceea ce, în raport cu prevederile art. 101 alin. (1) C. proc. civ., reprezintă respectarea termenului prevăzut de art. 7 alin. (4) din OG nr. 105/1999.
2.Prin al doilea motiv de recurs s-a susţinut că familia reclamantei a continuat să locuiască în localitatea de domiciliu aflată pe teritoriul cedat Ungariei, până la data de 10 septembrie 1943, dată la care s-a refugiat în comuna Dângăul Mare, judeţul Cluj, pe teritoriul României.
Într-adevăr, din copiile livretului de serviciu militar al tatălui intimatei-reclamante, rezultă că după 15 octombrie 1940, acesta a fost radiat din controalele armatei române, locuind în teritoriul cedat Ungariei, iar la data de 10 octombrie 1943, este luat din nou în evidenţă, ca refugiat în comuna Dângăul Mare, judeţul Cluj.
Este, de asemenea, adevărat că din declaraţiile autentificate a doi martori rezultă că data de început a refugiului familiei reclamantei ar fi în luna aprilie 1942, dar aceste declaraţii nu trebuiau primite ca probe, în raport cu prevederile art. 4 alin. (2) şi (3) din Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, potrivit cărora dovada prin declaraţie cu martori se poate face numai în lipsa unor acte oficiale.
De fapt, chiar intimata-reclamantă menţionează, în acţiunea adresată instanţei de fond, că în perioada 15 octombrie 1940 - 10 septembrie 1943, tatăl său a avut domiciliul forţat în teritoriul cedat Ungariei, susţinere care are semnificaţia juridică a unei recunoaşteri a datei de început a refugiului familiei sale, ca fiind data de 10 septembrie 1943, cum corect reţinuse şi autoritatea administrativă competentă.
În concluzie, recursul va fi admis pentru acest motiv, sentinţa atacată va fi casată şi rejudecând cauza în fond, în temeiul considerentelor de mai sus, acţiunea va fi respinsă, actul administrativ contestat fiind legal şi temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 271 din 21 august 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1789/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1800/2004. Contencios. Anulare acte vamale.... → |
|---|
