ICCJ. Decizia nr. 1801/2004. Contencios. Refuz aprobare cerere privind stabilirea domiciliului în România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1801/2004
Dosar nr. 3270/2003
Şedinţa publică din 7 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la Curtea de Apel Bucureşti, intimatul-reclamant U.N. a solicitat anularea deciziei nr. 405476/SC/II din 30 noiembrie 2002 a Ministerul Administraţiei şi Internelor – Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei, decizie prin care i-a fost refuzată cererea privind stabilirea domiciliului în România şi obligarea pârâtului, la aprobarea cererii privind stabilirea domiciliului în România.
A motivat că la data de 12 iulie 2002 a formulat cerere de stabilire a domiciliului în România, în baza art. 23 şi 24 din Legea nr. 123/2001, privind regimul străinilor în România şi art. 35 şi urm. din HG nr. 476/2001, întrucât îndeplineşte toate condiţiile, aşa cum sunt prevăzute în dispoziţiile legale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 238 din 24 februarie 2003, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de U.N., în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ, care, prin sentinţa civilă nr. 734/2003 din 12 iunie 2003, a admis acţiunea, a anulat Decizia nr. 405476/SC/II din 30 noiembrie 2002 şi a obligat Ministerul Administraţiei şi Internelor – Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei, să aprobe reclamantului, cererea privind stabilirea domiciliului în România.
Instanţa a reţinut faptul că din probele administrate în cauză a rezultat faptul că reclamantul U.N. îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de art. 35 din HG nr. 476/2001, pentru a-şi stabili domiciliul în România, şi anume: este căsătorit din 28 iunie 1997, beneficiază de vize de şedere temporară în România din 1993, este asociat al SC S.C. SRL, unde are şi calitatea de administrator, societate care a realizat în anul 2002, un profit de 237.182.000 lei, are în proprietate un magazin în suprafaţă de 31 mp, deţine în proprietate un apartament cu 3 camere, împreună cu soţia, deţine conturi în valută, în sumă de 4000 dolari SUA şi este cunoscător al limbii române.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Administraţiei şi Internelor – Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Ministerul Administraţiei şi Internelor arată faptul că reclamantul, prin actele prezentate, nu a făcut dovada realizării veniturilor lunare stabilite de lege pentru acordarea stabilirii domiciliului în România la data depunerii cererii. Celelalte acte depuse în instanţă, cu privire la veniturile realizate şi rezultatele financiare ale firmei, poartă date ulterioare depunerii cererii de stabilire a domiciliului în România.
Examinând motivele de recurs invocate, în raport cu sentinţa pronunţată, Curtea constată nefondat, acest recurs, pentru următoarele considerente:
Din materialul probator existent la dosar rezultă faptul că intimatul-reclamant U.N. îndeplineşte condiţiile cumulative prevăzute de dispoziţia legală: art. 35 din HG 476/2001 şi anume: este asociat al SC S.C. SRL, este administrator al societăţii menţionate, a realizat în 2002, un profit de 237.182.000 lei, deţine în proprietate (împreună cu soţia sa – cetăţean român), un apartament cu trei camere şi deţine conturi în valută.
Astfel, refuzul recurentei Ministerul Administraţiei şi Internelor – Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei, de aprobare a cererii privind stabilirea domiciliului în România, apare nejustificat şi fără corespondent în dispoziţia legală – Legea privind regimul străinilor în România – astfel încât recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor – Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei împotriva sentinţei civile nr. 734 din 12 iunie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1800/2004. Contencios. Anulare acte vamale.... | ICCJ. Decizia nr. 1803/2004. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
