ICCJ. Decizia nr. 1802/2004. Contencios. Anulare procese-verbale de contraventie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1802/2004
Dosar nr. 3373/2004
Şedinţa publică din 7 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 1 august 1995, S.M. a solicitat în contradictoriu cu Regionala C.F. Iaşi, anularea deciziei de imputare nr. 24 din 14 iulie 1995, prin care s-a stabilit în sarcina sa, răspunderea materială subsidiară, pentru paguba în valoare de 8.405.406 lei, reprezentând bilete lipsă în relaţia Bucureşti.
Prin sentinţa nr. 42 din 22 octombrie 2002, Colegiul Jurisdicţional al Camerei de Conturi, judeţul Iaşi, a admis excepţia prematurităţii emiterii deciziei de imputare şi a anulat Decizia emisă în sarcina reclamantei.
S-a reţinut ca fiind vorba de răspundere subsidiară – Decizia de imputare putea fi emisă numai în condiţiile constatării insolvabilităţii autorului direct, ceea ce în cauză nu s-a dovedit.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs jurisdicţional, S.N.T.F. Călători – R.T.F. Călători Iaşi, care a susţinut în esenţă că răspunderea subsidiară este tot o formă a răspunderii pentru fapta proprie şi ca atare, Decizia trebuie emisă în cadrul termenului de 60 de zile, din momentul în care conducătorul unităţii a luat act de producerea pagubei.
Prin Decizia nr. 172 din 13 martie 2003, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a respins recursul jurisdicţional, apreciind că răspunderea subsidiară nu poate fi angajată, decât în momentul în care se constată insolvabilitatea autorului direct.
Reiterând criticile din recursul jurisdicţional, S.N.T.F. Călători Bucureşti – R.T.F. Călători Iaşi, a declarat recurs împotriva deciziei nr. 172 din 13 martie 2003.
Recursul nu este fondat.
Răspunderea materială subsidiară este prevăzută de art. 30 din Legea nr. 22/1969, pentru salariaţii, alţii decât gestionarii şi care prin faptele lor, au înlesnit producerea pagubei.
Această răspundere se angajează în situaţia constatării insolvabilităţii celui care a cauzat paguba în mod direct.
Termenul de emitere a deciziei de imputare în asemenea situaţie începe să curgă numai din momentul în care s-a constatat că paguba nu poate fi recuperată de la autorul direct.
Astfel fiind, în mod corect s-a reţinut de către instanţele Curţii de Conturi, ca fiind prematur emisă, Decizia de imputare în sarcina contestatoarei S.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.N.T.F. Călători Bucureşti – R.T.F. Călători Iaşi, împotriva deciziei nr. 172 din 13 martie 2003 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1798/2004. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 1806/2004. Contencios → |
|---|
