ICCJ. Decizia nr. 1770/2004. Contencios. Refuz primire în profesie de avocat cu scutire de examen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1770/2004
Dosar nr. 1456/2002
Şedinţa publică din 5 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.P., în contradictoriu cu Uniunea Avocaţilor din România şi Baroul Dolj, a solicitat anularea deciziei nr. 8565 din 15 decembrie 2001, emisă de Consiliul Uniunii Avocaţilor din România, prin care i s-a respins contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 1117 din 13 iunie 2001, emisă de Comisia Permanentă a Uniunii Avocaţilor din România şi obligarea pârâţilor la emiterea unei decizii prin care să fie primit în profesia de avocat, cu scutire de examen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 298 din 20 martie 2002, a respins acţiunea, ca neîntemeiată, reţinând că prin modul de soluţionare a cererii reclamantului, de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, nu i s-a încălcat un drept recunoscut de lege în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990, el având doar o vocaţie de a beneficia de situaţia de excepţie de la regula instituită de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, republicată.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, reclamantul a declarat recurs şi a solicitat admiterea lui, casarea sentinţei şi în fond, admiterea acţiunii.
Se reiterează criticile privind aplicarea legii, în raport cu data înregistrării cererii de primire în profesie, cu scutire de examen şi se susţine că dispoziţia legală invocată în sprijinul cererii sale, constituie un drept, şi nu o vocaţie.
Se arată că deşi a solicitat depunerea la dosar, a documentelor din evidenţa Baroului Dolj, această probă nu a fost cerută şi analizată, astfel instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare hotărâtor pentru dezlegarea pricinii.
Recursul este nefondat.
Legea nr. 51/1995, republicată, pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, prevede că profesia de avocat este liberă şi independentă, cu organizare şi funcţionare autonome, în condiţiile prezentei legi şi ale statutului profesiei.
Potrivit art. 16 alin. (1) din lege, dreptul de primire în profesie se obţine pe baza unui examen, organizat conform prevederilor prezentei legi şi statutului profesiei.
De la regula generală „examen" pentru primirea în avocatură, în alin. (2) al aceluiaşi articol se prevede că la cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen:
a) titularul diplomei de doctor în drept.
b) cel care, anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult, timp de cel puţin 10 ani.
Din analiza textului de mai sus, rezultă că alin. (2) prevede nu un drept, ci, o vocaţie, o posibilitate.
Recurentul-reclamant, în vârstă de 65 ani, îndeplineşte condiţia vechimii de 10 ani activitate juridică până la data pensionării, însă cererea sa de primire în avocatură, cu scutire de examen, a fost avizată negativ de Baroul Dolj.
Împrejurarea că instanţa nu a solicitat actele care au stat la baza acestui aviz, nu constituie un motiv de casare a hotărârii, cu atât mai mult, cu cât acest aviz este facultativ .
Aprecierea Consiliului Uniunii a avut în vedere nu numai acest act, iar soluţia dată a fost de respingere a contestaţiei.
Cum primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen, este o vocaţie (există posibilitatea), şi nu un drept, justificat, instanţa a reţinut,că situaţia de respingere a cererii nu-i încalcă un drept recunoscut de lege în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990 şi nu se pune problema încălcării principiului neretroactivităţii legii şi nerespectarea etapelor şi termenelor prevăzute de acest act normativ.
Reclamantului-recurent nu i se îngrădeşte posibilitatea exercitării acestei profesii în condiţii generale, prin promovarea concursului organizat în acest sens.
Recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.P. împotriva sentinţei civile nr. 298 din 20 martie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1765/2004. Contencios. Anulare decizie M.F. si... | ICCJ. Decizia nr. 1794/2004. Contencios → |
|---|
