ICCJ. Decizia nr. 1794/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1794/2004
Dosar nr. 4527/2003
Şedinţa publică din 6 mai 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 1300 pronunţată la data de 10 septembrie 2003 în dosarul nr. 1560/2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, rejudecând după casare, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC E. SA Bucureşti şi a anulat Decizia nr. 1505 din 28 iulie 2001, emisă de Ministerul Finanţelor Publice şi, în parte, Nota de constatare nr. 2940 din 5 iulie 2001, în privinţa sumei de 1.078.391.545 lei, ca, cheltuială deductibilă, încheiată de D.G.F.P. Prahova.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Nota de constatare nr. 2940 din 5 iulie 2001, organele de control din cadrul D.G.F.P. Prahova au reţinut că în perioada 21 ianuarie - 31 martie 2001, în contabilitatea societăţii comerciale reclamante a fost inclusă suma de 1.078.391.545 lei reprezentând amortizarea aferentă mijloacelor fixe aduse ca aport în natură, în valoare de 21.836.168.900 lei, de către SC R. SA Mizil, constând în nuda proprietate asupra activelor acesteia, fiind înscrisă greşit în contul 681 „cheltuieli de exploatare cu amortizarea", cu consecinţa deducerii acestei sume.
Prin Decizia nr. 1505 din 28 septembrie 2001, Ministerul Finanţelor Publice, direcţia de specialitate, a respins contestaţia, cu motivarea că activele constituite în aport în natură, constând în nuda proprietate, nu au permis SC E. SA Bucureşti să le folosească, astfel că acestea nu au contribuit la producerea veniturilor, uzufructul rămânând la SC R. SA Mizil, iar potrivit art. 4 din OG nr. 70/1994, cu modificările ulterioare, la calculul profitului impozabil, cheltuielile sunt deductibile, numai dacă sunt aferente realizării veniturilor.
În motivarea soluţiei de admitere a acţiunii, instanţa de fond a reţinut că prin actul adiţional nr. 75 din 8 ianuarie 1999, înregistrat la Oficiul Registrului Comerţului sub nr. 4057 din 13 ianuarie 1999, SC Relaxa SA Mizil constituise ca aport la majorarea capitalului social al SC E. SA Bucureşti, dreptul de uzufruct asupra întregului fond de comerţ, inclusiv mijloacele fixe, iar ulterior, prin actul adiţional nr. 988 din 5 septembrie 2000, înregistrat la Oficiul Registrului Comerţului sub nr. 5144 din 20 septembrie 2000, s-a transmis şi nuda proprietate asupra aceloraşi bunuri.
A mai motivat că societatea comercială reclamantă a folosit mijloacele fixe respective, obţinând venituri din exploatarea lor, astfel că, în mod legal, potrivit prevederilor art. 4 din OG nr. 70/1994, cu modificările ulterioare, au fost deduse cheltuielile cu amortizarea acestora.
Împotriva acestei soluţii au formulat recursuri Ministerul Finanţelor Publice, continuat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, precum şi D.G.F.P. Prahova.
În recursul declarat de D.G.F.P. Prahova se susţine că instanţa de fond a dat o soluţie casabilă în condiţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., reţinând greşit că SC E. SA Bucureşti a exploatat mijloacele fixe respective, asupra cărora i se transmisese decât nuda proprietate, de către SC R. SA Mizil, ca aport în natură.
În recursul formulat de Ministerul Finanţelor Publice se susţine că soluţia dată de minister prin Decizia nr. 1505/2001 este legală şi temeinică, societatea comercială reclamantă neataşând la contestaţie, şi actul adiţional prin care i se transmisese şi uzufructul asupra mijloacelor fixe respective, încălcând astfel prevederile art. 3 alin. (3) din OUG nr. 13/2001, potrivit cărora era obligată să anexeze la contestaţie, actele care nu fuseseră avute în vedere de organul de control.
Recursurile sunt nefondate.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că, prin actul adiţional nr. 75 din 8 ianuarie 1999, autentificat şi înregistrat la Oficiul Registrului Comerţului al municipiului Bucureşti şi judeţul Ilfov, sub nr. 4057 din 13 ianuarie 1999, SC R. SA a contribuit la majorarea capitalului social al SC E. SA, transmiţând dreptul de uzufruct asupra fondului său de comerţ, conform evaluării din raportul de expertiză realizat de R.T.S. SRL, în care au fost incluse şi mijloacele fixe, a căror nudă proprietate a fost transmisă ulterior, ca aport în natură la majorarea capitalului social, prin actul adiţional nr. 988 din 5 septembrie 2000, autentificat şi înregistrat la Oficiul Registrului Comerţului al municipiului Bucureşti şi judeţul Ilfov, sub nr. 5144 din 20 septembrie 2000.
Or, având atât uzufructul, cât şi nuda proprietate, transmise la datele şi prin actele arătate, SC E. SA Bucureşti a avut posibilitatea legală şi a exploatat mijloacele fixe respective în perioada supusă controlului, instanţa de fond reţinând în mod judicios că intimata-reclamantă a dedus în mod legal din veniturile obţinute, cheltuielile cu amortizarea acelor mijloace fixe.
În raport cu probele administrate în cauză, recursul formulat de D.C.F.P. Prahova este nefondat, susţinerile făcute ignorând aceste probe, iar susţinerile făcute în recursul formulat de Ministerul Finanţelor Publice nu pot avea semnificaţia juridică pretinsă, din moment ce actul adiţional invocat şi depus în cursul judecăţii îi era opozabil ca urmare a înregistrării sale la Oficiul Registrului Comerţului al municipiului Bucureşti şi judeţul Ilfov.
Astfel fiind, cele două recursuri vor fi respinse ca nefondate, soluţia instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Ministerul Finanţelor Publice şi de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Prahova împotriva sentinţei civile nr. 1300 din 10 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1770/2004. Contencios. Refuz primire în... | ICCJ. Decizia nr. 1798/2004. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
