ICCJ. Decizia nr. 2010/2004. Contencios. Nulitate certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.2010/2004
Dosar nr. 3340/2003
Şedinţa publică din 19 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
F.G., în contradictoriu cu Ministerul Turismului, a solicitat constatarea nulităţii certificatului de proprietate seria M.08 nr. 1051 din 18 decembrie 2001, emis în favoarea SC O. SA, pentru suprafeţele de teren de 12,99 mp şi a certificatului de proprietate seria M.08 nr. 1044 din18 decembrie 1999, pentru suprafaţa de 350,89 mp, din totalul de 3.788,93 mp.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este unica moştenitoare a lui I.I., decedat la 5 iunie 1995, care a deţinut ca proprietar, terenul din pct. Acasă-Glod-Tangiu, teren din care fac parte şi cele două suprafeţe, situate în grădina casei, fiind stăpânite pe tot timpul C.A.P. - ului. Terenul a făcut şi obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, potrivit Legii nr. 18/1991, nu a făcut niciodată parte din patrimoniul societăţii pârâte, căci între terenul ei şi al reclamantei se interpune cel al lui A.I.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 147/F/C din 18 iunie 2003, a respins ca tardivă, acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanta a depăşit termenul legal prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, întrucât a primit răspuns la plângerea administrativă la 20 februarie 2003, iar la instanţă, acţiunea a fost înregistrată la 10 aprilie 2003.
Apărarea reclamantei că nu a depăşit termenul legal, întrucât a mai depus o acţiune la instanţă care însă a fost pierdută, nu a fost primită, pentru că nu s-a depus certificarea semnăturii de la persoana ce a primit şi semnat pe acţiune.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, reclamanta a declarat recurs şi a solicitat admiterea lui şi casarea sentinţei, cu trimitere spre rejudecare, depunând la dosar ca act nou, răspunsul conducerii instanţei la sesizarea făcută.
Cu ocazia soluţionării recursului, SC O. SA, beneficiara certificatelor a căror anulare în parte se solicită prin acţiune, a formulat cerere de intervenţie accesorie care a fost admisă în principiu de instanţă.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Urmarea căii legale presupune respectarea tuturor cerinţelor impuse în art. 5 din lege, care stabilesc drept o condiţie de admisibilitate a acţiunii, efectuarea unei proceduri prealabile la autoritatea emitentă a actului sau la autoritatea ierarhic superioară celei emitente şi termenele în care se poate face sesizarea instanţei.
Cu actul nou, depus în recurs, se face dovada că reclamanta a formulat o primă acţiune de anulare a certificatelor de atestare a dreptului de proprietate, la 7 martie 2003, care a fost pierdută, astfel că la 10 aprilie 2003 s-a depus o altă acţiune, cu acelaşi conţinut.
În condiţiile date, nu se mai poate reţine tardivitatea introducerii acţiunii, astfel că, în baza art. 313 C. proc. civ., se va admite recursul şi se va casa sentinţa, cu trimitere spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, în cauză urmând a figura ca pârât, şi SC O. SA, beneficiara certificatelor de atestare a dreptului de proprietate contestate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de F.G. împotriva sentinţei nr. 147/F-C din 18 iunie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată, cu trimitere la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2009/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2012/2004. Contencios. Anulare ordin Prefect.... → |
|---|
