ICCJ. Decizia nr. 2053/2004. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2053/2004
Dosar nr. 3034/2003
Şedinţa publică din 21 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 19 martie 2001, precizată ulterior la 20 iunie 2001, reclamanta SC T.C. SRL Timişoara a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş şi Ministerul Finanţelor Publice, anularea procesului-verbal din 20 noiembrie 2000 şi a deciziei nr. 774 din 25 mai 2001, precum şi exonerarea de plata sumei de 189.374.474 lei, impozit pe salarii şi 428.357.494 lei, majorări de întârziere aferente.
În motivarea cererii sale, reclamanta a invocat greşita aplicare a Convenţiei pentru evitarea dublei impuneri încheiată între România şi Germania, precum şi erori de calcul în stabilirea sumei datorate.
Prin sentinţa civilă nr. 489 din 20 noiembrie 2001, Curtea de Apel Timişoara a respins acţiunea, reţinând că reclamanta nu beneficiază de prevederile Convenţiei pentru evitarea dublei impuneri, realizată între România şi Germania, decât începând cu luna martie 1998, moment de la care şantierul de construcţii al SC T.C. SRL din Germania a devenit sediu stabil.
Prin Decizia civilă nr. 2385 din 1 noiembrie 2002, Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a admis recursul declarat de SC T.C. SRL şi a casat sentinţa Curţii de Apel Timişoara, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare.
S-a reţinut pentru aceasta că instanţa fondului a încălcat dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că nu şi-a motivat în fapt şi în drept, hotărârea, împrejurare care a făcut imposibilă cenzurarea ei de către instanţa de recurs.
În fond, după casare, Curtea de Apel Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 189 din 3 iunie 2003 ,a admis în parte, acţiunea precizată a SC T.C. SRL şi a anulat procesul-verbal din 30 noiembrie 2001 şi Decizia nr. 774 din 2 octombrie 2003, exonerând reclamanta de plata sumei de 67.311.310 lei impozit pe salarii şi 231.790.854 lei, majorări de întârziere, sume rezultate din calculul eronat, realizat de organele de control şi constatate ca atare, prin expertiza contabilă efectuată în cauză.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş şi SC T.C. SRL.
În recursul său, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş a susţinut că în mod greşit instanţa fondului şi-a întemeiat soluţia, pe concluziile expertizei contabile, şi care în opinia sa sunt greşite, recalculările efectuate de expert întemeindu-se pe simple aprecieri.
În conformitate cu actele depuse în dosar şi în mod special cu cele provenind de la autorităţile germane, a rezultat că reclamanta a deschis un şantier de construcţii în localitatea Karlsruhe, din anul 1997 şi care în conformitate cu dispoziţiile Convenţiei pentru evitarea dublei impuneri dintre România şi Germania, ratificată prin Decretul nr. 625/1973, a devenit sediu stabil din anul 1998. Astfel fiind, din acest moment, veniturile realizate în Germania s-au reţinut şi virat, numai pe teritoriul german [art. 13 lit. c din Convenţie].
Ca atare, impozitul pe salarii datorat statului român pentru perioada 1997 – februarie 1998, a fost calculat corect de către expert, la 122.063.164 lei, sumă, de altfel, la care a achiesat şi organul de control.
Faţă de această situaţie, în mod legal şi temeinic, Curtea de Apel Timişoara a anulat obligaţia de plată pentru diferenţa de 67.310 lei provenită din impozitul stabilit iniţial prin Decizia nr. 774/2001 (189.374.474 lei) şi cel stabilit de expert.
În ce priveşte majorările de întârziere aferente, urmează a se reţine că expertiza a calculat pentru plata cu întârziere a impozitului pe salarii datorat, de 122.063.164, 196.566.635 lei majorări de întârziere, cu 73.157.863 lei mai mult decât majorările calculate de organele de control (269.724.503 lei).
De reţinut însă, că faţă de concluziile expertului pe acest aspect, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş nu a formulat nici o obiecţiune la momentul respectiv, pentru ca abia în recurs să susţină eroarea de calcul.
Astfel fiind şi cum o astfel de eroare nu s-a dovedit, soluţia Curţii de Apel Timişoara, în sensul exonerării reclamantei de plata diferenţei de majorări de 231.790.854 lei, este perfect legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de SC T.C. SRL Timişoara şi de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş, împotriva sentinţei civile nr. 189/CA din 3 iunie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2051/2004. Contencios. Suspendarea Ordinului... | ICCJ. Decizia nr. 2054/2004. Contencios. Anulare ordin emis de... → |
|---|
