ICCJ. Decizia nr. 2054/2004. Contencios. Anulare ordin emis de M.S.F.; daune morale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2054/2004
Dosar nr. 3709/2003
Şedinţa publică din 21 mai 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 7 ianuarie 2003, N.C. a chemat în judecată Ministerul Sănătăţii şi Direcţia de Sănătate Publică a judeţului Braşov, solicitând anularea Ordinului nr. 216 din 21 octombrie 2002, prin care primul-pârât a dispus eliberarea reclamantei din funcţia de director adjunct la cea de-a două pârâtă, precum şi obligarea pârâţilor la plata unor daune morale de 25.000.000 lei, actualizate la data plăţii.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat nelegalitatea şi netemeinicia actului administrativ atacat, prin care s-a reţinut că şi-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu şi în baza căruia i s-a desfăcut ulterior contractul de muncă, potrivit art. 130 lit. e) C. muncii, prin dispoziţia nr. 290 din 22 octombrie 2002, emisă de Direcţia de Sănătate Publică a judeţului Braşov.
Astfel, ordinul în litigiu nu este motivat, controlul în baza căruia s-a emis, a fost lipsit de competenţă profesională şi nu s-au avut în vedere nici inexistenţa în cadrul atribuţiilor de serviciu ale reclamantei, a vreunei obligaţii de control şi nici capacitatea sa profesională.
Prin sentinţa nr. 178 din 15 iulie 2003, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea şi a dispus anularea ordinului şi obligarea pârâţilor la plata sumelor de 25.000.000 lei, daune morale şi 3.000.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că deficienţele constatate au privit activitatea curentă a Spitalului Judeţean Braşov, neputând fi imputate reclamantei care acoperea două portofolii, cel de director adjunct supravegherea stării de sănătate şi programe de medicină preventivă şi laboratoare şi respectiv, cel de director adjunct strategie-management.
Întrucât a constatat că reclamanta a fost vătămată în drepturile sale, prin emiterea ordinului de eliberare din funcţie, iar competenţa şi activitatea profesională a medicului au fost puternic afectate, instanţa a dispus acordarea de despăgubiri, pentru prejudiciul moral cauzat.
Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Direcţia de Sănătate Publică a judeţului Braşov, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice.
Ministerul Sănătăţii a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în sensul că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut şi că, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Astfel, pârâtul a invocat faptul că în raport cu precizarea acţiunii de către reclamantă, în sensul că nu doreşte reîncadrarea pe funcţia de director adjunct, cererea privind anularea ordinului a rămas fără obiect, iar solicitarea unor daune morale nu-şi mai are rostul.
Pe fondul litigiului, pârâtul a arătat că ordinul atacat a fost corect emis, deficienţele semnalate în procesul-verbal de control nr. 1081 din 14 februarie 2002, fiind datorate activităţii defectuoase a reclamantei care nu şi-a îndeplinit atribuţiile menţionate în anexa 2 a Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 984/1994, privind supravegherea respectării condiţiilor igienico-sanitare în spitalele din judeţul Braşov.
Recursul promovat de Direcţia de Sănătate Publică a judeţului Braşov, priveşte un singur aspect şi anume, omisiunea de pronunţare a instanţei de fond, asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei.
Examinând cauza, în raport cu motivele invocate şi având în vedere şi prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt întemeiate, urmând a fi admise şi a se dispune respingerea acţiunii.
Referitor la susţinerea Ministerului Sănătăţii privind împrejurarea că în raport cu precizarea cererii, aceasta ar fi rămas fără obiect, această critică nu este fondată, întrucât reclamanta şi-a menţinut solicitarea privind anularea ordinului atacat şi instanţa era obligată să se pronunţe asupra acestui aspect.
Pe fondul litigiului, motivele invocate de pârâtul Ministerul Sănătăţii apar ca fiind întemeiate, modul defectuos de exercitare de către reclamantă a atribuţiilor ce-i reveneau în calitate de director adjunct supravegherea stării de sănătate şi programe la Direcţia de Sănătate Publică a judeţului Braşov, justificând măsura eliberării din funcţie, dispusă prin Ordinul nr. 216 din 21 octombrie 2002.
Preluând apărarea reclamantei, instanţa de fond a reţinut că deficienţele constatate cu ocazia controlului efectuat la 5 octombrie 2002, de Corpul de Control al Ministerului Sănătăţii privesc direct activitatea curentă a Spitalului Judeţean Braşov, vina aparţinând personalului propriu medical şi de îngrijire al spitalului, iar remedierea aspectelor negative revenind Inspecţiei Sanitare de Stat Braşov.
În realitate, din actele dosarului rezultă că reclamanta, în calitatea pe care o avea, de director adjunct supravegherea stării de sănătate Braşov, avea obligaţia de a coordona la nivel local, derularea programelor de sănătate publică, organizate şi finanţate de minister şi de a elabora, organiza şi asigura sistemul local de supraveghere a stării de sănătate a populaţiei din judeţ.
Atribuţiile pe linia controlului şi supravegherii epidemiologice nu sunt delimitate numai de Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Direcţiilor de sănătate publică judeţene, aprobat prin Ordinul nr. 120/2001, cum a susţinut instanţa de fond, ci şi de Ordinul nr. 984/1984, pentru aprobarea normelor privind organizarea supravegherii, prevenirii şi controlului infecţiilor nozocomiale, astfel cum a susţinut în mod constant pârâtul.
În baza Ordinului nr. 984/1994, reclamanta avea ca sarcini de serviciu, efectuarea, îndrumarea metodologică, controlul sanitar şi controlul supravegherii epidemiologice şi prevenirii infecţiilor nozocomiale şi a altor boli transmisibile, evaluarea anuală a activităţii medicului şef al Secţiei de Prevenire şi Control al Infecţiilor Nozocomiale, întocmirea programului de informare, educare şi comunicare.
Reclamanta nu şi-a îndeplinit aceste atribuţii în mod corespunzător, aspect consemnat în raportul privind controlul sanitar antiepidemic efectuat la 5 octombrie 2002, act ce a stat la baza emiterii Ordinului nr. 216/2002.
Cu prilejul acelui control s-au constatat mai multe aspecte negative privind starea igienico-sanitară a Spitalului Judeţean Braşov şi, de asemenea, a fost analizat dosarul de obiectiv al spitalului, rezultând că în anul 2002 nu s-au efectuat controale igienico-sanitare din partea Direcţiei de Sănătate Publică Braşov, cu excepţia celui ce a avut ca obiectiv, obţinerea autorizaţiei sanitare de funcţionare, reclamanta conducând compartimentul epidemiologic din partea Direcţiei judeţene.
Astfel cum rezultă din procesul-verbal nr. 1081 din 14 februarie 2002, aspecte reliefate în raportul de control din 5 octombrie 2002, reclamanta a propus eliberarea autorizaţiei sanitare de funcţionare, deşi unele din probele bacteriologice prelevate aflate la dosarul de obiectiv al Spitalului Judeţean Braşov, au fost necorespunzătoare. Autorizaţia nu precizează faptul că spitalul funcţionează în baza unui plan de conformare, planul, întocmit de spital, şi nu de Direcţia judeţeană, cum trebuia, este incomplet, iar deficienţele consemnate în acel program existau încă la data controlului din 5 octombrie 2002, deşi reclamanta avea obligaţia de a urmări îndeplinirea pct. 2 din programul de conformare şi de a transmite procesul-verbal nr. 1081/2002 şi probele bacteriologice necorespunzătoare, la Inspecţia Sanitară de Stat, ceea ce nu a făcut.
În raport cu cele expuse mai sus, având în vedere deficienţele constatate în activitatea managerială desfăşurată de reclamantă (şi nu calificarea ei medicală), consemnate în raportul întocmit în urma controlului, în baza căruia s-a propus sancţionarea reclamantei şi a altor două cadre sanitare, Curtea constată că măsura dispusă prin ordinul atacat, privind eliberarea din funcţia de conducere, este justificată.
Cât priveşte susţinerea reclamantei privind nulitatea actului administrativ datorită nerespectării cerinţei motivării, această apărare a fost expusă şi la instanţa de fond care a reţinut în mod corect că ordinul, emis în formă scrisă, este motivat în fapt, prin indicarea notei Corpului de control al ministerului, iar în drept, prin menţionarea prevederilor art. 130 C. muncii.
În consecinţă, recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătăţii fiind întemeiat, Curtea, admiţându-l, va casa sentinţa şi va respinge acţiunea.
Referitor la critica adusă prin recursul Direcţiei de Sănătate Publică a judeţului Braşov, Curtea va constata că motivul invocat, lipsa calităţii procesuale pasive, apare ca lipsit de interes, în raport cu soluţia dată celuilalt recurs.
Având însă, în vedere că şi cea de-a doua recurentă tinde prin soluţia propusă la respingerea acţiunii, Curtea va admite şi acest recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Direcţia de Sănătate Publică a judeţului Braşov şi Ministerul Sănătăţii împotriva sentinţei civile nr. 178/F din 15 iulie 2003 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea formulată de reclamanta N.C.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2053/2004. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 2056/2004. Contencios. Schimbarea sancţiunii... → |
|---|
