ICCJ. Decizia nr. 2125/2004. Contencios. Anulare act vamal si decizie D.G.F.P. Iasi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2125/2004
Dosar nr. 3898/2003
Şedinţa publică din 27 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 1991/E pronunţată la data de 8 septembrie 2003 în dosarul nr. 7509/2003, Tribunalul Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamanta A.N., pentru anularea deciziei nr. 84 din 25 aprilie 2003, emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi şi a actului constatator nr. 105 din 14 februarie 2002, încheiat de Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Iaşi - Biroul Vamal de Control şi Vămuire la Frontieră Iaşi.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamanta, la data de 30 martie 2001, a importat un autoturism marca O., pe care îl cumpărase la data de 28 martie 2001, din Germania, prezentând autorităţilor vamale române, certificatul de origine EUR 1 nr. D 016043 din 29 martie 2001, pentru a dovedi originea comunitară şi beneficiind astfel, de regimul tarifar preferenţial prevăzut de Protocolul nr. 4, anexă la Acordul european, instituind o asociere între România, pe de o parte şi Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, ratificat prin OUG nr. 1/1997.
Cu adresa nr. Z 4215 F-1837/01-1 din 3 ianuarie 2001, autoritatea vamală germană a transmis autorităţilor vamale române, rezultatul controlului ulterior, precizând că certificatul de origine prezentat de importatoare nu îndeplineşte condiţiile de autenticitate şi legalitate cerute.
Ca urmare, autorităţile vamale au dispus retragerea regimului tarifar preferenţial acordat reclamantei pentru importul autoturismului respectiv şi prin actul constatator amintit, au stabilit drepturi de import suplimentare în sumă de 28.142.342 lei.
Prin Decizia nr. 84 din 25 aprilie 2003, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi a respins contestaţia formulată, în condiţiile OUG nr. 13/2001, împotriva actului constatator.
Pentru a respinge acţiunea formulată de reclamantă, instanţa de fond a motivat că actele administrative atacate sunt legale şi temeinice, regimul tarifar preferenţial fiindu-i acordat de autorităţile vamale române din eroare, certificatul de origine EUR 1 prezentat, neîndeplinind condiţiile de valabilitate şi autenticitate cerute de legislaţia comunitară.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs reclamanta care, fără a-şi încadra criticile în cazurile prevăzute de art.304 C. proc. civ., a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a apreciat greşit comunicarea făcută de autoritatea vamală germană, care se referă la neconcordanţe formale, şi nu de fond ale certificatului de origine EUR 1, prezentat pentru importul autoturismului respectiv.
Recursul este nefondat.
Este necontestat că Autoritatea vamală germană a efectuat un control „a posteriori" privind, între altele, certificatul de origine EUR 1 nr. D 016043 din 29 martie 2001 şi a comunicat autorităţilor vamale române că actul respectiv nu îndeplineşte condiţiile de autenticitate şi legalitate cerute.
Recurenta-reclamantă a susţinut că actul ar fi prezentat unele neconcordanţe formale care nu-i afectau valabilitatea şi legalitatea, ceea ce este lipsit de temei în raport cu conţinutul comunicării făcute de autorităţile germane, ca rezultat al controlului „a posteriori"efectuat.
Astfel fiind, în mod judicios a reţinut instanţa de fond că actele administrative atacate sunt legale şi temeinice, autorităţile vamale conformându-se prevederilor art. 107 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin HG nr. 626/1997, în vigoare la data respectivă, potrivit cărora, în toate cazurile în care în urma verificării certificatelor de origine rezultă că acordarea regimului preferenţial a fost neîntemeiată, se iau măsuri pentru recuperarea datoriei vamale.
În concluzie, având în vedere considerentele de mai sus, recursul va fi respins, soluţia instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N. împotriva sentinţei civile nr. 1991/E din 8 septembrie 2003 a Tribunalului Iaşi, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2124/2004. Contencios. Anulare act vamal si... | ICCJ. Decizia nr. 2127/2004. Contencios. Refuz raspuns cerere.... → |
|---|
