ICCJ. Decizia nr. 2123/2004. Contencios. Refuz solutionare contestatie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.2123/2004
Dosar nr. 3890/2003
Şedinţa publică din 27 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC M.L. SRL Bucureşti a formulat acţiune, înregistrată sub nr. 3308/CA din 12 martie 2003, la Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a, prin care a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice a municipiului Bucureşti şi Direcţia Generală a Vămilor, pentru Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană a municipiului Bucureşti, să se dispună obligarea acestora să soluţioneze contestaţiile înregistrate sub nr. 53624 din 13 decembrie 2002 şi nr. 2493 din 23 ianuarie 2003 şi să se suspende obligaţia de a plăti suma de 476.229.565 lei, până la soluţionarea cauzei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că în sarcina sa a fost stabilită o datorie vamală prin deciziile nr. 883 – 887 din 22 octombrie 2002, în valoare de 476.229.565 lei, fiind emise şi actele constatatoare cu nr. 4799 - 4802 din 13 noiembrie 2002, că a formulat contestaţie la Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Bucureşti şi nu a fost soluţionată, fiind înregistrată la nr. 61811 din 15 noiembrie 2002, că pe fond aceste acte sunt greşite, în mod eronat fiind stabilită obligaţia sa vamală.
Tribunalul municipiului Bucureşti, secţia a VIII-a, prin sentinţa nr. 3275 din 15 septembrie 2003, a respins acţiunea reclamantei, ca tardiv formulată, reţinând că acţiunea a fost depusă cu depăşirea termenului de 30 de zile de la comunicarea soluţiei, termen prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta, criticând hotărârea, ca fiind nelegală, în sensul că nu s-a pronunţat asupra excepţiei invocate de pârâte asupra competenţei de soluţionare, după cum şi admiterea excepţiei de formulare tardivă a acţiunii este nelegală, termenul de 30 de zile fiind întrerupt, şi oricum acţiunea s-a formulat în temeiul de 1 an prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Recursul este nefondat.
Este stabilit în dosar că prin deciziile nr. 883 - 887 din 22 octombrie 2002, au fost stabilite şi precizate valorile în vamă a mărfurilor importate, determinate cu titlu definitiv, decizii emise de Directorul Direcţiei Generale Vamale Interjudeţene Bucureşti şi împotriva cărora reclamanta a formulat contestaţiile legale, primind răspunsul asupra acestor contestaţii la 29 noiembrie 2002, răspuns pe care îl consideră neconform şi se adresează cu o altă contestaţie la Ministerul Finanţelor Publice, având ca obiect anularea deciziilor nr. 883 - 887.
În mod corect a reţinut instanţa de fond că formularea acţiunii în justiţie la 12 martie 2003 a fost tardivă, având în vedere comunicarea la 2 decembrie 2002, această constatare fiind făcută în conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 29/1990, având în vedere obiectul acţiunii care se referea la refuzul nejustificat de a se soluţiona contestaţia.
Nu este de reţinut nici critica privind nesoluţionarea excepţiei referitoare al competenţa materială, instanţa analizând cauza pe fond şi sub aspectul tardivităţii formulării acţiunii, a constatat evident că acţiunea este de competenţa tribunalului, acţiune ce privea actele Direcţiei Regionale Vamale Interjudeţene Bucureşti, autoritate care nu este de nivel central.
Faţă de considerentele expuse, recursul se constată a fi nefondat, în care sens va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC M.L. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 3275 din 15 septembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2121/2004. Contencios. Anulare adresa emisa de... | ICCJ. Decizia nr. 2124/2004. Contencios. Anulare act vamal si... → |
|---|
