ICCJ. Decizia nr. 2119/2004. Contencios. Anulare decizie M.F.si proces-verbal D.G.V. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2119/2004
Dosar nr. 2306/2002
Şedinţa publică din 27 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC B.R. SRL Ploieşti a formulat acţiune la data de 5 martie 2002, înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, solicitând ca în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Bucureşti, să se dispună anularea deciziei nr. 1934 din 29 noiembrie 2001 şi a actului constatator nr. 685 din 14 august 2001, prin care a fost obligată să plătească cu titlu de taxe vamale şi majorări aferente, suma de 760.484.187 lei.
A susţinut reclamanta, în motivarea acţiunii, că actele sunt nelegale, fiind beneficiara prevederilor art. 22 din Legea nr. 133/1999, în sensul că avea scutire de vamă, şi că oricum neîndeplinirea obligaţiei de a se prezenta în 30 zile la Biroul Vamal, pentru încheierea tranzitului vamal şi stabilirea regimului definitiv pentru autovehiculul importat, este sancţionată ca o contravenţie.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 83 din 14 iunie 2002, a admis acţiunea, a anulat Decizia nr. 1934/2001, emisă de Ministerul Finanţelor Publice şi actul constatator nr. 685/2001 al Direcţiei Generale a Vămilor - Biroul Vamal Ploieşti şi a exonerat reclamanta, de plata sumei de 760.484.187 lei şi la cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în esenţă că la obligaţia prevăzută la art. 46 din Legea nr. 141/1997, în cazul nerespectării termenului de 30 zile pentru încheierea tranzitului vamal constituie contravenţie, fiind sancţionată contravenţional, reclamanta, conform procesului-verbal nr. 353 din 15 august 2001, şi că pe de altă parte, încheierea din oficiu a regimului de tranzit vamal şi calcularea taxelor vamale se poate face de către autoritatea vamală, numai pentru bunurile pentru care se datorează taxe vamale şi pe care titularii întârzie să le achite.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova, susţinând că hotărârea este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Recursul se constată a fi fondat, pentru considerentele ce se vor expune.
SC B.R. SRL Ploieşti a introdus în ţară un autobuz, conform declaraţiei vamale de tranzit nr. 11326 din 27 aprilie 2001. Organele vamale au reţinut prin actul de constatare nr. 685/2001, că reclamanta, cu încălcarea art. 46 din Legea nr. 141/1997, nu s-a prezentat să solicite acordarea unui regim vamal definitiv şi nici prelungirea regimului vamal suspensiv, astfel că s-au stabilit drepturi vamale datorate statului, în valoare de 760.484.187 lei, fiind sancţionată şi contravenţional societatea comercială.
Potrivit art. 46 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal, titularul operaţiunii comerciale sau reprezentantul acestuia este obligat ca în termen de 30 zile de la depunerea declaraţiei vamale sumare, să solicite autorităţii vamale, plasarea mărfurilor sub un regim vamal.
Această obligaţie de a se prezenta Biroul Vamal este stabilită tocmai pentru a se definitiva regimul vamal şi a se constata dacă pretinsele facilităţi se acordă pentru importatorii care respectă condiţiile iniţiale avute în vedere la declaraţia vamală sumară.
În conformitate cu reglementările făcute prin art. 95, autoritatea vamală constatând nerespectarea de către reclamantă a termenului de 30 de zile, din oficiu a dispus încheierea regimului vamal suspensiv.
Faţă de aceste prevederi ale Codului vamal, soluţia instanţei de fond se constată a fi nelegală, în contradicţie cu reglementările respective, astfel că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul, va casa sentinţa nr. 83/2002, iar pe fond va respinge acţiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Prahova împotriva sentinţei civile nr. 83 din 14 iunie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa, iar pe fond, respinge acţiunea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2117/2004. Contencios. Anulare decizie... | ICCJ. Decizia nr. 2121/2004. Contencios. Anulare adresa emisa de... → |
|---|
