ICCJ. Decizia nr. 2220/2004. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2220/2004
Dosar nr. 4152/2001
Şedinţa publică din 1 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată şi înregistrată la Curtea de Apel Craiova, reclamanta SC E.C. SRL Craiova a chemat în judecată pe pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, Ministerul Finanţelor Publice şi Administraţia Financiară a municipiului Craiova, pentru ca instanţa prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună anularea procesului-verbal nr. 671269/2000 al Inspecţiei de audit Intern şi adresa nr. 1464/2001, prin care reclamanta a fost debitată cu suma de 14.796.6’563.685 lei, majorări de întârziere.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în mod nelegal organele de control au revenit asupra eşalonării creanţelor aprobate cu privire la suma de 8.472.111.875 lei, reprezentând T.V.A. şi impozite pe salarii, deoarece termenele de eşalonare au fost respectate şi ratele achitate la timp. Susţine reclamanta că în mod greşit a fost emisă adresa nr. 1464/2001, prin care a fost debitată cu suma de 14.796.543.685 lei majorări de întârziere.
Curtea de Apel Craiova, prin sentinţa civilă nr. 585/2001, a admis acţiunea, a anulat procesul-verbal nr. 671269/2000 al Inspecţiei de Audit Intern şi adresa nr. 1464/2001 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Dolj, exonerând-o pe reclamantă de plata sumei de 14.796.563.685 lei şi menţinând eşalonarea datoriei de 8.472.111.875 lei. Pârâţii au fost obligaţi la 32.000.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că eşalonarea datoriei reclamantei de către Ministerul Finanţelor Publice s-a făcut cu respectarea Ordinului nr. 1283/1998 al Ministerului Finanţelor, procesul-verbal de control contestat fiind nelegal cu privire la reclamantă, ca de altfel şi adresa nr. 1464/2001, emisă în baza acestuia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, în nume propriu şi pentru Administraţia Finanţelor Publice Craiova şi Ministerul Finanţelor Publice.
În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susţinut că:
- adresa nr. 1464/2001, emisă de Administraţia Finanţelor Publice Craiova şi procesul-verbal nr. 671269/2000 al Direcţiei de Audit Intern, nu sunt acte administrative susceptibile de a fi atacate în baza Legii nr. 29/1990, ele fiind exceptate conform art. 2 lit. c) din aceeaşi lege;
- procesul-verbal contestat nu a stabilit obligaţii de plată în sarcina reclamantei.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi în raport cu dispoziţiile art. 304 - 3041 C. proc. civ., Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente:
În anul 1999, prin adresa nr. 440308 din 28 ianuarie, Ministerul Finanţelor Publice a aprobat începând cu data de 28 ianuarie 1999, eşalonarea la plată a creanţelor de 8.472.111.875 lei datorate de intimată la bugetul de stat.
Ulterior, datorită respectării de către intimată, a planului de eşalonare stabilit, Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală de Colectare a Veniturilor, la propunerea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Dolj, a aprobat prin adresa nr. 443239/1996 şi redimensionarea ratelor stabilite, în sensul diminuării acestora.
De menţionat este faptul că aprobarea eşalonării la plată a creanţelor bugetare s-a făcut în baza Ordinului Ministerului Finanţelor nr. 1283/1998.
Cu toate acestea, după obţinerea aprobărilor mai sus menţionate, Inspecţia de Audit Intern din cadrul aceluiaşi minister (Ministerul Finanţelor), în urma unui control efectuat, încheie procesul-verbal nr. 671269 din 16 octombrie 2000, prin care constată că aprobarea eşalonării la plată a creanţelor bugetare în cuantum de 8.472.111.875 lei, este greşită. Prin acelaşi proces-verbal s-a estimat că societatea intimată datorează la bugetul de stat, suma de 14.796.563.685 lei, cu titlu de majorări de întârziere.
În baza acestei concluzii, a fost emisă adresa nr. 1464 din 19 ianuarie 2001, de către Administraţia Financiară Craiova, prin care intimata a fost debitată cu sumele de 8.472.111.875 lei (suma iniţial aprobată la eşalonare) şi 14.796.563.685 lei, majorări de întârziere (sumă stabilită prin procesul-verbal al Inspecţiei de Audit).
Este evident, aşadar, că cele două acte contestate sunt acte administrative emise de organe ale administraţiei de stat care produce efecte juridice, cu privire la intimată, prin stabilirea în sarcina acesteia, a obligaţiei de plată a sumei de 14.796.543.685 lei şi de 8.472.111.875 lei.
Sub acest aspect, este lipsită de suport legal, susţinerea recurentei, în sensul că actele contestate nu reprezintă acte administrative, în sensul Legii nr. 29/1990.
Tot astfel, susţinerea recurentei în sensul că procesul-verbal al Inspecţiei de Audit Intern, este exceptat de la cenzura instanţei, conform art. 2 lit. c) din Legea nr. 26/1990, este neîntemeiată, deoarece, aşa cum s-a arătat prin acest act administrativ, s-a dispus debitarea sumei de 14.796.542.685 lei, intimatei-reclamante, cu încălcarea dispoziţiilor OUG nr. 13/2001, deoarece nu a existat un act de control întocmit de organul competent, respectiv Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj.
Numai într-o astfel de situaţie, intimata ar fi putut face uz de căile administrativ-jurisdicţionale prevăzute de lege, ceea ce însă, a fost împiedicată să facă ca urmare a modului nelegal în care a fost stabilită în sarcina sa, plata sumei de 14 miliarde.
Aşa se explică de ce, deşi intimata a contestat cele două acte la organele emitente, atât Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, cât şi Direcţia Generală de Control şi Audit Intern, refuză soluţionarea contestaţiei, invocând fiecare lipsa competenţei.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de fond a reţinut că ambele acte contestate sunt cenzurabile, în condiţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, ele vătămând un drept al intimatei.
În consecinţă, în raport cu cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, pentru Ministerul Finanţelor Publice şi Administraţia Finanţelor Publice Craiova, împotriva sentinţei nr. 585 din 20 iulie 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2182/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2221/2004. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
