ICCJ. Decizia nr. 2585/2004. Contencios. Anulare partiala H.G. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.2585/2004
Dosar nr. 3146/2003
Şedinţa publică din 8 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 533/2003, reclamanta F. Maramureş, în exercitarea atributelor de reprezentare a cooperativelor asociate, conform art. 87 lit. a) din Legea nr. 109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum şi în interesul C. Ardusat şi Ieud, în contradictoriu cu Guvernul României, a solicitat anularea parţială a Anexei nr. 10 şi a Anexei nr. 37 la HG nr. 934/2002, privind atestarea domeniului public al judeţului Maramureş.
Concret, reclamanta a solicitat eliminarea din Anexa nr. 10 „Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Ardusat," a poziţiilor:
Nr. crt. 21 – Magazie băcănie;
Nr. crt. 22 - Magazin bufet;
Nr. crt. 23 - Magazin birou 1 cooperativă;
Nr. crt. 24 - Magazin bloc;
Nr. crt. 25 - Magazin Arieş, câmp;
Nr. crt. 26 - Magazin Coltirea.
În motivarea acţiunii a arătat că imobilele menţionate, constituie proprietatea privată a cooperativei asociate, fiind în mod abuziv cuprinse în inventarul domeniului public, de către comisia locală, constituită în baza HG nr. 548/1999 şi ulterior, însuşită de Guvern ,prin hotărârea atacată.
Prin sentinţa nr. 669/2003, s-au respins excepţiile formulate de pârâtul Guvernul României, privind lipsa calităţii de reprezentant al reclamantei, a inadmisibilităţii acţiunii şi a lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţiile formulate de chematele în garanţie, privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, inadmisibilitatea acţiunii şi a neîndeplinirii procedurii prealabile, nici una din excepţii nefiind argumentată cu probe certe.
S-a admis acţiunea, s-a anulat în parte HG nr. 934/2002 (M. Of. nr. 665 bis/9.09.2002), în sensul înlăturării următoarelor poziţii:
Nr. crt. 21 – Magazie băcănie;
Nr. crt. 22 – Magazin bufet;
Nr. crt. 23 – Magazin birou cooperativă;
Nr. crt. 24 – Magazin bloc;
Nr. crt. 25 – Magazin Coltirea;
Nr. crt. 27 – Cabana Pod Someş.
Din Anexa nr. 37 „Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Ieud":
Nr. crt. 15 – Cofetărie Ieud 148;
Nr. crt. 16 – Magazin alimentar Ieud 167;
Nr. crt. 18 – Magazin Mixt şi Bufet Ieud 184.
S-a respins cererea de chemare în garanţie formulată de Guvernul României. împotriva Ministerului Administraţiei Publice Bucureşti, Consiliul Local al comunei Ardusat, Consiliul Local Ieud şi Consiliul Judeţean Maramureş.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere:
Toate bunurile care fac obiectul acţiunii, se află în proprietatea tabulară sau extratabulară a reclamantei sau a cooperativelor de consum asociate, ca proprietate privată de grup, recunoscută şi ocrotită de art. 41 din Constituţia României şi de Legea nr. 109/1996, de organizare şi funcţionare a cooperaţiei de consum şi nu au făcut vreodată obiectul proprietăţii publice a autorităţii administrative locale.
Faptul că au fost înscrise fără temei legal, în inventarele domeniului public al comunei, printr-o hotărâre a Consiliului local, care nu îi este opozabilă reclamantei, întrucât nu a fost consultată în acest sens şi nu i-a fost comunicată hotărârea, este un abuz ce în mod eronat a fost atestat prin HG nr. 934/2002.
Pe lângă apartenenţa bunurilor în proprietate, fiind în stăpânirea reclamantei, ele nici nu fac parte din categoria celor ce se încadrează în domeniul public de interes local al comunelor, conform pct. III din lista anexă la Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul său juridic.
Atâta timp, cât reclamanta a dovedit că este proprietara imobilelor ce fac parte din patrimoniul său şi au fost construite din fondurile proprii, pentru a-i servi obiectului său de activitate, calitate recunoscută şi de autorităţile locale care i-au acceptat declaraţiile de impunere şi de încasare a taxelor şi impozitelor asupra proprietăţii, emiterea hotărârii atacate constituie o vătămare a dreptului recunoscut de lege, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 29/1990.
Cererea de chemare în garanţie formulată de Guvernul României, privind Ministerul Administraţiei Publice, Consiliului judeţean şi Consiliilor locale, este lipsită de obiect, atâta vreme, cât nu s-a formulat o cerere în acest sens, potrivit prevederilor art. 61 C. proc. civ.
Împotriva sentinţei a formulat recurs, Guvernul României, criticând astfel:
Instanţa de fond a reţinut eronat că F. Maramureş, pentru C. Ardusat şi Ieud, are calitate procesuală activă şi că reclamantei i s-a vătămat dreptul de proprietate.
Instanţa a reţinut greşit că reclamanta şi-a dovedit dreptul de proprietate asupra bunurilor în discuţie.
Hotărârea contestată a fost adoptată de executiv, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 24/2000, precum şi cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative, spre adoptare, Guvernului nr. 555/2001, proiectul actului administrativ fiind avizat de către autorităţile publice interesate în aplicarea acestuia şi de către Ministerul Justiţiei.
Poziţiile 21 - 27 din Anexa nr. 10, precum şi poziţiile nr. 15, 16 şi 18 din Anexa nr. 37 la HG nr. 934/2002, au făcut obiectul unei hotărâri a Consiliului local, care dacă ar fi afectat drepturile legitime ale vreunei persoane, trebuie atacată în faţa instanţelor de contencios administrativ, conform Legii nr. 29/1990, astfel că s-a urmat procedura legală conform Legii nr. 24/2000.
Prin hotărârea de guvern atacată, s-a atestat apartenenţa bunurilor, la domeniul public al unităţilor teritoriale locale, regimul juridic fiind diferenţiat de cel al proprietăţii private aparţinând aceloraşi unităţi.
Actul administrativ contestat, nu vatămă dreptul de proprietate al intimate-reclamante, întrucât nu este constitutiv de drepturi de proprietate.
În măsura în care reclamanta-intimată şi-ar dovedi dreptul de proprietate, cenzurarea valabilităţii titlurilor aparţine instanţelor de drept comun.
În mod greşit, instanţa de fond a respins cererile de chemare în judecată a altor persoane, respectiv cererile de intervenţie sau chemare în garanţie a Ministerului Administraţiei Publice, a Consiliului Local al comunei Ardustat, a Consiliului Local al comunei Ieud şi a Consiliului Judeţean Maramureş, întrucât aceste organe ale administraţiei de stat au emis actele care au stat la baza actului administrativ atacat.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Cu privire la calitatea procesuală activă a C. Ardustat şi Ieud, aceasta se justifică potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990, invocându-se un drept legal vătămat prin HG nr. 934/2002.
F. Maramureş, în numele cooperativelor citate, şi-a justificat calitatea procesuală activă, ca reprezentant, conform art. 87 lit. a) din Legea nr. 109/1996, privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum.
Bunurile care fac obiectul acţiunii, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, se află în proprietatea tabulară sau extratabulară a reclamantei sau a cooperativelor de consum asociate, ca proprietate privată de grup, recunoscută şi ocrotită de art. 41 din Constituţia României şi de Legea nr. 109/1996 ,de organizare şi funcţionare a cooperaţiei de consum. Bunurile nu au făcut niciodată obiectul proprietăţii publice a autorităţii administrative locale.
Faptul de a fi fost înscrise fără nici un temei legal, în inventarele domeniului public al comunei, printr-o hotărâre a Consiliului local, care nu îi este opozabilă reclamantei, care nu a fost consultată şi, nici nu i s-a comunicat hotărârea, pentru a o ataca, constituie un abuz ce a fost din eroare confirmat prin HG nr. 934/2002.
În afară de acest fapt, bunurile din litigiu nu fac parte din categoria celor încadrabile în domeniul public de interes local al comunelor, conform pct. III din lista anexă la Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul său juridic.
Împrejurarea că reclamanta şi-a dovedit dreptul de proprietate asupra bunurilor în discuţie, care fac parte din patrimoniul său şi au fost construite din fonduri proprii, pentru a servi obiectului de activitate, autorităţile locale au acceptat declaraţii de impunere şi încasare a taxelor şi impozitelor asupra proprietăţii, emiterea HG nr. 934/2002 a constituit o vătămare a drepturilor recunoscute de lege, conform art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Chiar dacă la emiterea hotărârii de guvern s-a respectat procedura de elaborare, includerea bunurilor litigioase pe baza documentaţiei din fazele prealabile, nu justifică includerea bunurilor la domeniul public.
Cu referire la faptul că s-a contestat hotărârea Consiliului local, s-a răspuns.
Faptul că prin hotărârea de guvern s-a atestat doar apartenenţa bunurilor şi nu s-a constituit un drept de proprietate, este irelevant, atâta vreme, cât prin HG nr. 934/2002 s-a adus vătămare drepturilor legale ale reclamantei.
Faţă de această situaţie, în mod legal a fost învestită instanţa de contencios administrativ.
Cu referire la cererea de chemare în garanţie, aşa cum în mod judicios a reţinut instanţa de fond, atâta vreme, cât nu s-au respectat prevederile art. 61 C. proc. civ., în mod corect s-a respins cererea.
Constatându-se că nu sunt motive care să ducă la casare, se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 669 din 27 mai 2003, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2584/2004. Contencios. Anulare H.G. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2587/2004. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
