ICCJ. Decizia nr. 2587/2004. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2587/2004
Dosar nr. 3018/2002
Şedinţa publică din 8 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 727/2002, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, au fost admise recursurile declarate de SC T.C. SA şi de A.N.T. împotriva sentinţei civile nr. 36/1999, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, care a fost casată, iar cauza a fost trimisă, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Instanţa de rejudecare a fost astfel învestită cu judecarea cauzei, având ca obiect anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.08 nr. 0158/1993, cu privire la suprafaţa de 320 mp, precum şi predarea în posesie a acestei suprafeţe.
Curtea de Apel Târgu Mureş, ca instanţă de rejudecare, a respins acţiunea, ca prescrisă, reţinând că reclamantul C.C. a avut cunoştinţă de certificatul de atestare, încă din anul 1995, acţiunea în contencios fiind introdusă în iulie 1999, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, reclamantele J.R. şi N.M., în calitate de moştenitoare ale reclamantului defunct C.C. şi introduse ca atare în cauză, la instanţa de rejudecare.
În motivarea recursului, cele două recurente au susţinut ca unic motiv de recurs, faptul că sentinţa este nulă ca urmare a faptului că în rejudecare, cauza a fost soluţionată de acelaşi judecător care anterior a făcut parte din completul de judecată, care a mai soluţionat în recurs, o cauză între aceleaşi părţi, fiind aplicabile astfel, dispoziţiile art. 24 C. proc. civ.
Analizând recursul formulat, în raport cu motivul invocat şi faţă de dispoziţiile art. 304 – 3041 C. proc. civ., Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 234 alin. (1) C. proc. civ., „Judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină, nu poate lua parte la judecata aceleiaşi pricini în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după casare".
În cauza de faţă însă, textul procedural mai sus invocat nu este aplicabil, dat fiind faptul că judecătorul care a pronunţat sentinţa în rejudecare, nu a soluţionat anterior în fond, aceeaşi pricină, aşa cum prevede textul.
Astfel, Decizia nr. 807/R, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş în dosarul nr. 820/1998, invocată de recurente, a avut drept obiect judecarea unui recurs împotriva unei sentinţe pronunţată de Judecătoria Topliţa, prin care se respinsese contestaţia formulată de intimata SC C. SA, împotriva unei încheieri de respingere a cererii de intabulare a unor terenuri.
Este evident, aşadar, că nu este vorba de una şi aceeaşi pricină, în sensul dispoziţiilor art. 234 alin. (1) C. proc. civ.
De altfel, în rejudecare, recurentele-reclamante nu au solicitat judecătorului să se abţină şi nici nu au formulat cerere de recuzare împotriva acestuia.
În consecinţă, în raport cu cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca neîntemeiat, Curtea neputând reţine incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 1 C. proc. civ., cu privire la alcătuirea completului de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de J.R. şi N.M. împotriva sentinţei civile nr. 319 din 30 septembrie 2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2585/2004. Contencios. Anulare partiala H.G.... | ICCJ. Decizia nr. 2588/2004. Contencios. La încheierea de... → |
|---|
