ICCJ. Decizia nr. 2586/2004. Contencios. La încheierea de suspendare a executării Hotărârii Guvernului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.2586/2004
Dosar nr. 4105/2003
Şedinţa publică din 8 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. 1750/2003, reclamanta R.A. R.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi petenţii cu cerere de intervenţie - Oficiul Român pentru Drepturile de autor şi OGC. D.S. Bucureşti, modificarea HG nr. 144/2003, în sensul includerii în sfera drepturilor autorizate şi a drepturilor autorilor muzicii de film, precum şi al eliminării pct. 3 din Anexa nr. 4 la hotărârea sus-menţionată. Totodată, reclamanta a solicitat suspendarea executării Anexei nr. 4 la HG nr. 144/2003.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că prin neincluderea drepturilor autorilor muzicii special create pentru film, în sfera drepturilor autorizate, ea, reclamanta, va fi prejudiciată, în sensul că, în calitate de utilizator, va fi obligată la plata suplimentară a unor sume cu titlu de drepturi cuvenite acestor autori.
Prin încheierea de la 17 septembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis cererea de suspendare formulată de reclamantă şi a dispus suspendarea executării HG nr. 144/2003, în ceea ce priveşte Anexa nr. 4, până la soluţionarea în fond a cauzei.
Instanţa şi-a justificat măsura dispusă, prin faptul că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990, întrucât, prin pct. 3 al Anexei nr. 4 la hotărârea de Guvern sus-menţionată, s-a făcut o modificare în ceea ce priveşte titularul obligaţiei de a obţine autorizaţia, această modificare reprezentând o derogare de la Legea nr. 8/1996. Totodată, instanţa a mai reţinut că reclamanta a făcut dovada unui prejudiciu iminent, prin faptul că neplata remuneraţiei prevăzută în Anexa nr. 4 la HG nr. 144/2003, constituie contravenţie şi se sancţionează.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în temeiul art. 16 din Legea nr. 29/1990, pârâtul Guvernul României, criticând-o, ca fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Prin motivele de recurs, pârâtul a arătat următoarele:
- instanţa a ignorat dispoziţiile HG nr. 769/1999 pentru aprobarea metodologiilor privind utilizarea repertoriului de opere muzicale şi a tabelelor cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor muzicii;
- deşi reclamanta a invocat doar nelegalitatea pct. 3 din Anexa nr. 4 la HG nr. 144/2003, instanţa a dispus suspendarea Anexei nr. 4, în întregime, dându-se, astfel, posibilitatea utilizatorilor, de a folosi nestingheriţi şi fără plată, operele audiovizuale şi de a nu plăti remuneraţia în cotele procentuale stabilite prin actul normativ.
Examinând încheierea atacată, în raport cu criticile formulate, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, această instanţă constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ, reclamantul poate cere instanţei de judecată, să dispună suspendarea executării actului administrativ atacat, până la soluţionarea acţiunii, cererea de suspendare putând fi formulată numai în cazuri bine justificate şi pentru a se preveni producerea unei pagube iminente.
Aşa cum rezultă din conţinutul dezbaterilor cererii de recurs, reprezentantul intimatei-reclamante a precizat că acţiunea privind anularea pct. 3 al Anexei nr. 4 la HG nr. 144/2003 a fost soluţionată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, care, prin sentinţa civilă nr. 669/2004, pronunţată în dosarul nr. 1750/2003, a respins acţiunea.
Cauza fiind soluţionată pe fond, recursul declarat împotriva încheierii de suspendare a executării actului administrativ atacat, a rămas fără obiect, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva încheierii de şedinţă de la 17 septembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. 1750/2003, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2579/2004. Contencios. Conflict negativ de... | ICCJ. Decizia nr. 2626/2004. Contencios. Anulare act constatator... → |
|---|
