ICCJ. Decizia nr. 3065/2004. Contencios. La încheiere si anulare decizie O.R.D.A. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3065/2004
Dosar nr. 580/2003
Şedinţa publică din 11 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 19 iulie 2002, S.R.T. a chemat în judecată O.R.D.A., solicitând anularea deciziei nr. 52 din 10 mai 2002, prin care pârâtul a dispus constituirea comisiei de negociere a tabelelor şi metodologiilor pentru drepturile conexe.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că Decizia este nelegală şi îi vatămă interesele, în ceea ce priveşte termenul de convocare şi includerea televiziunii publice, în comisia de negociere, prevederile actului administrativ atacat contravenind Legii nr. 8/1996, privind drepturile de autor şi drepturile de conexe.
Prin sentinţa civilă nr. 34 din 16 ianuarie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că Decizia contestată a fost emisă în baza altei decizii a pârâtului, nr. 1/2002, necontestată de reclamantă, dată în aplicarea şi cu respectarea Legii nr. 8/1996 şi nu produce nici un prejudiciu S.R.T., care nu a putut face dovada dreptului său recunoscut de lege, vătămat prin actul administrativ în litigiu.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamanta S.R.T., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice.
Astfel, reclamanta a învederat că subzistă motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., instanţa motivând respingerea cererii, având în vedere o altă situaţie de fapt şi de drept, decât cea invocată.
Astfel, s-a susţinut şi demonstrat că prin actul administrativ contestat, au fost încălcate prevederile art. 131 alin. (6) din Legea nr. 8/1996, întrucât negocierea tabelelor şi metodologiilor privind emiterea şi transmiterea prestaţiilor muzicale fixate pe o fonogramă, nu se putea face înainte de împlinirea termenului minim de 3 ani.
Decizia atacată este nelegală, a precizat reclamanta şi sub aspectul includerii societăţii, în comisia de negociere, întrucât nu are calitatea de utilizator şi nici de producător de fonograme, reclamanta folosind în exclusivitate videograme.
Examinând cauza, în raport cu motivele invocate şi având în vedere şi prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, Curtea reţine că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 131 alin. (6) din Legea nr. 8/1996, care se referă numai la situaţia în care tabelele şi metodologiile au fost aprobate ca urmare a avizării de către O.R.D.A., în condiţiile alin. (3) ale textului.
HG nr. 71/2000, prin care au fost stabilite tabelele şi metodologiile privind utilizările prestaţiilor muzicale fixate pe fonograme, sub formă procentuală, hotărâre în raport cu data căreia reclamanta susţine că nu a fost respectat termenul de 3 ani prevăzut de art. 131 alin. (6) din Legea nr. 8/1995, nu a fost avizată de către O.R.D.A., în condiţiile art. 131 alin. (3), ci a fost aprobată de Guvernul României, în urma procedurii de mediere prevăzută de art. 131 alin. (4).
Astfel, nu se poate susţine că a avut loc o nouă cerere de avizare, înainte de împlinirea termenului de 3 ani şi deci, că ar fi fost încălcate prevederile Legii nr. 8/1996, sub acest aspect.
În speţă, sunt incidente prevederile art. 131 alin. (4) din aceeaşi lege, privind procedura medierii, care intervine, atunci când părţile nu au ajuns la un acord privind tabelele şi metodologiile, fiind necesară medierea O.R.D.A., care decide forma lor definitivă.
Sub acest aspect, prima critică formulată în recursul reclamantei, este neîntemeiată.
Nici cel de-al doilea motiv de casare nu este fondat, reclamanta utilizând fonograme şi având obligaţia de plată pentru utilizarea prestaţiilor artiştilor interpreţi fixate pe fonograme, precum şi pentru utilizarea fonogramelor.
În raport cu aceste împrejurări, includerea reclamantei, în comisia de negociere, nu este de natură a-i leza drepturile prevăzute de lege sau interesele sale legitime, soluţia instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.R.T. împotriva sentinţei civile nr. 34 din 16 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2626/2004. Contencios. Anulare act constatator... | ICCJ. Decizia nr. 3413/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
