ICCJ. Decizia nr. 3414/2004. Contencios. Anulare decizie M.F.P. si acte vamale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3414/2004
Dosar nr. 5279/2003
Şedinţa publică din 15 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 20 septembrie 1999, T.N. a solicitat ca în contradictoriu cu Direcţia Regională Vamală Arad, Direcţia Generală a Vămilor şi Ministerul Finanţelor Publice, să se dispună anularea actului constatator nr. 457 din 25 ianuarie 1999, întocmit de Biroul Vamal Turnu, a adresei nr. 3785 din 29 martie 1999, emisă de acelaşi birou, a deciziei nr. 137 din 11 mai 1999, emisă de prima pârâtă şi în fine, a deciziei nr. 1585 din 9 septembrie 1999, emisă de pârâta secundă, ca nelegale.
Pe cale de consecinţă, reclamantul a cerut exonerarea sa de obligaţia de plată a sumei de 16.175.821 lei, cu titlu de taxe vamale şi a majorărilor de întârziere, în sumă de 26.018.810 lei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că sumele respective nu sunt legal datorate, întrucât el a avut doar calitatea de transportator al autoturismului marca P., care aparţine unui cetăţean român repatriat, respectiv lui O.V. Că în realitate, nu a săvârşit nici o contravenţie sau altă faptă culpabilă în legătură cu introducerea în ţară a autovehiculului, care să justifice obligarea sa la plata acelor sume de bani.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, reînvestită cu soluţionarea cauzei, după casarea cu trimitere, spre rejudecare, a unor hotărâri anterioare, prin sentinţa civilă nr. 284 din 9 septembrie 2003, a admis acţiunea, faţă de pârâtele Direcţia Regională Vamală Arad şi Direcţia Generală a Vămilor.
A anulat actele administrative atacate şi a respins acţiunea faţă de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, pentru lipsă de calitate procesuală pasivă a acestei autorităţi publice centrale.
Instanţa a reţinut că o atare soluţie se impune, deoarece reclamantul T.N. a avut doar calitatea de transportator al autovehiculului, astfel încât, în raport cu prevederile Codului vamal, nu datorează taxele vamale în litigiu.
Cât priveşte dispoziţiile art. 129 din Decretul nr. 337/1981, invocate de pârâţi, s-a apreciat că nu sunt aplicabile în cauză, pentru că ele vizează, în mod evident, ipoteze în care autovehiculul introdus în ţară, este vămuit, „ceea ce ar contraveni principiului conform căruia la trecerea frontierei de stat, mărfurile, mijloacele de transport şi orice alte bunuri, sunt supuse vămuirii, de autorităţile vamale".
Ori, în speţă, autoturismul marca P. a fost vămuit conform chitanţei nr. 166 din 17 aprilie 1997, eliberată de vama de destinaţie, fiind irelevant faptul că vămuirea s-a făcut în regim de scutire de plata taxelor vamale.
Curtea a concluzionat că a admite opinia pârâtelor, ar însemna să se aplice două regimuri diferite pentru importul aceluiaşi autovehicul, ceea ce este inadmisibil.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia Regională Vamală Arad.
Recurenta a susţinut că în mod eronat prima instanţă a admis acţiunea, deoarece titularul de tranzit, respectiv reclamantul T.N. nu a prezentat autoturismul, împreună cu declaraţia vamală de tranzit şi documentele însoţitoare, la unitatea vamală de destinaţie (Vama Timişoara), deşi obligaţia îi revenea potrivit dispoziţiilor art. 129 din Decretul nr. 337/1981.
În această situaţie, declaraţia vamală de tranzit nr. 363A/1997 constituie titlu executor pentru plata taxelor vamale aferente autoturismului introdus în ţară la data de 25 ianuarie 1997.
Neachitarea în termen a drepturilor vamale, atrage majorarea sumei de plată pentru fiecare zi de întârziere şi acestea curg din ziua următoare celei în care expiră termenul legal de plată (45 zile acordate la tranzitare), până în ziua plăţii sumei datorate.
S-a mai susţinut că în calitate de titular al bunului, T.N. trebuia să comunice biroului vamal de frontieră, că introduce acest bun, în ţară, pentru O.V., care, având calitatea de persoană repatriată, urma să beneficieze de scutire de la plata taxelor vamale.
Recursul este nefondat.
Actul constatator nr. 457 din 25 ianuarie 1999, a fost întocmit de Biroul vamal, în temeiul art. 129 din Decretul nr. 337/1981, reţinându-se că reclamantul T.N., transportator al autoturismului marca P., nu a prezentat actele de introducere în ţară a bunului.
Cu adresa nr. 3785 din 29 martie 1999, biroul vamal a comunicat reclamantului, că plângerea formulată împotriva actului constatator, a fost respinsă pentru acelaşi considerent.
O soluţie identică a adoptat ulterior, Direcţia Generală a Vămilor, prin Decizia nr. 1585 din 9 septembrie 1999.
Dar, aşa cum corect a stabilit instanţa de fond, textul legal invocat de organele vamale, nu-şi găseşte aplicabilitatea în cauză. El vizează situaţia în care bunul importat nu este vămuit, fapt ce ar contraveni principiului conform căruia la trecerea frontierei de stat a României, mărfurile, mijloacele de transport şi orice alte bunuri sunt supuse vămuirii de către autorităţile vamale.
Autoturismul marca P., achiziţionat de V.O., persoană repatriată şi introdus în ţară de reclamant, a fost vămuit la data de 17 aprilie 1997 şi cu acel prilej, Vama Arad a eliberat chitanţa nr. 166M, pe numele proprietarului. Totodată, s-a făcut precizarea că acesta este scutit de plata taxei vamale.
În plus, din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, rezultă că există identitate între autoturismul prezentat la Vama Turnu şi cel prezentat la Vama din Arad, când persoanei repatriate i s-a acordat conform legii, beneficiul scutirii de plata taxelor vamale.
Constatările expertului tehnic contrazic, aşadar, aprecierea conţinută în Decizia nr. 137 din 11 mai 1999, emisă de pârâta Direcţia Regională Vamală Arad, potrivit căreia, ar exista neconcordanţe între seria şasiu înscrisă în documentele întocmite de cele două birouri vamale.
Ţinând seama de considerentele expuse în cele ce preced şi apreciind că sentinţa primei instanţe, de admitere a acţiunii reclamantului, este legală şi temeinică, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia Regională Vamală Arad, împotriva sentinţei civile nr. 284 din 9 septembrie 2003, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3413/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3438/2004. Contencios. Anulare acte control... → |
|---|
