ICCJ. Decizia nr. 3413/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3413/2004
Dosar nr.5278/2003
Şedinţa publică din 15 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 6 august 2003, reclamanta M.R. a solicitat anularea hotărârii nr. 7739/2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Timiş şi obligarea pârâtei, să-i acorde drepturile prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că în perioada 22 noiembrie 1940 - 6 martie 1945, reclamanta şi familia sa au fost duşi în mod forţat, în Ungaria, situaţie pe care o poate dovedi cu acte şi martori.
Prin sentinţa civilă nr. 398/2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, acţiunea a fost respinsă, ca nefondată, reţinându-se că reclamanta nu a suferit persecuţii din motive etnice şi că s-a stabilit temporar în Ungaria, în timpul regimului hortyst.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat că instanţa a reţinut greşit situaţia de fapt, care este cea menţionată în acţiune şi care rezultă din probele administrate, martori şi acte.
Verificând cauza, în funcţie de motivarea recursului, în lumina dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat.
Din declaraţiile materiale ale martorilor B.E. şi R.E., coroborate cu adeverinţa nr. 46/1941/42, emisă de Şcoala Populară Greco - Catolică din Debrecen (în traducere legalizată), rezultă că din data de 22 noiembrie 1940 şi până în martie 1945, reclamanta şi familia sa au fost duse în mod forţat în Ungaria, la Debrecen. Aceeaşi situaţie o învederează şi martorii R.I. şi T.V., ale căror declaraţii notariale, reclamanta le-a depus în recurs.
Având în vedere situaţia de fapt mai sus menţionată, se constată că acţiunea este fondată, întrucât, potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetăţenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Faptul că reclamanta şi familia sa au fost duse cu forţa (cu trenul, după cum se arată în acţiune), în Ungaria, reprezintă o strămutare care a avut loc înlăuntrul perioadei menţionate în actul normativ, ca urmare a Dictatului de la Viena. Nu există nici un temei pentru a se interpreta probele, în sensul că reclamanta ar fi dorit să se stabilească în Ungaria, astfel cum a reţinut în mod greşit instanţa de fond. O schimbare în fapt a domiciliului, la dorinţa familiei reclamantei, adică de bună voie, nu este justificată de nici o raţiune şi nu rezultă din nici o probă a dosarului.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi admis, sentinţa se va modifica şi acţiunea va fi admisă. Se va anula actul atacat şi pârâta va fi obligată să acorde reclamantei, drepturile prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 189/1990, pentru perioada 22 noiembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 august 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.R. împotriva sentinţei civile nr. 398 din 28 octombrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ. Modifică sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea formulată de reclamanta M.R. Anulează hotărârea nr. 7739 din 21 iulie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Timiş şi obligă pe pârâtă, să acorde reclamantei, drepturile prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 189/2000, pentru perioada 22 noiembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 august 2003.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3065/2004. Contencios. La încheiere si... | ICCJ. Decizia nr. 3414/2004. Contencios. Anulare decizie M.F.P.... → |
|---|
