ICCJ. Decizia nr. 2594/2004. Contencios. La încheierea de suspendare a judecării cauzei. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2594/2004
Dosar nr. 4104/2003
Şedinţa publică din 8 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, sub nr. 185 din 22 aprilie 1998, SC E.D.F. SRL Otopeni, judeţul Ilfov, a solicitat în contradictoriu cu Direcţia Generală a Vămilor, Direcţia Regională Vamală Bucureşti şi Ministerul Finanţelor Publice, suspendarea executării actului de constatare nr. 122 din 31 martie 1998, întocmit de Direcţia Regională Vamală Bucureşti, în baza procesului-verbal nr. 3892 din 20 martie 1998, până la soluţionarea plângerii pe care reclamanta a formulat-o împotriva acestui proces-verbal.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că: prin actele administrative menţionate s-a stabilit în sarcina sa, plata sumei de 122.585.395 lei reprezentând taxe şi alte drepturi ale bugetului de stat; procesul-verbal întocmit de autoritatea vamală nu este semnat de reprezentanţii reclamantei şi nici nu îndeplineşte condiţiile de formă şi de fond prevăzute de lege; punerea în executare a actului constatator emis în baza procesului-verbal menţionat, ar crea reclamantei, o pagubă iminentă ce nu va putea fi înlăturată.
Prin sentinţa civilă nr. 199 din 13 mai 1998, Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de pârâta Direcţia Generală a Vămilor şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Fiind învestită cu soluţionarea cererii de suspendare a executării, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin încheierea de la 15 februarie 1999, a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Instanţa a motivat această măsură, prin faptul existenţei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a dosarului de cercetare penală nr. 935/P/1998, cercetarea fiind declanşată în urma sesizării formulată de Direcţia Generală a Vămilor, care a efectuat verificarea bonurilor de vânzare pentru mărfurile comercializate de reclamantă.
Împotriva încheierii de suspendare a judecării cauzei a formulat recurs, pârâta Direcţia Generală a Vămilor.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 444 din 10 februarie 2000, a admis recursul, a desfiinţat încheierea atacată şi a trimis cauza, la aceiaşi instanţă, pentru continuarea judecăţii.
Procedând la rejudecarea cauzei, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin încheierea de la 10 octombrie 2003, a menţinut la cererea reclamantei, măsura suspendării judecării cauzei, dispusă în baza art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanţa reţinând că din analiza actelor şi înscrisurilor depuse de reclamantă, rezultă că motivele suspendării subzistă.
Împotriva încheierii de menţinere a suspendării judecării cauzei a declarat recurs, pârâta Direcţia Generală a Vămilor, în prezent Autoritatea Naţională a Vămilor.
Prin motivele de recurs, pârâta a arătat următoarele:
- măsura dispusă de instanţa de fond este lipsită de temei legal, ţinând seama de faptul că la termenul de judecată de la 19 septembrie 2003 s-a dispus repunerea pe rol a cauzei, întrucât motivele care au dus la suspendarea judecăţii, nu mai subzistă;
- dosarul penal aflat pe rolul instanţelor de judecată, nu are o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a fi dată în prezenta cauză, pentru a putea constitui temei de suspendare a judecării cauzei.
- drepturile vamale datorate sunt stabilite în sarcina reclamantei, şi numai aceasta are obligaţia de a le achita, astfel că nu interesează modul în care va fi soluţionat dosarul penal în care sunt judecate persoane fizice – foşti angajaţi ai reclamantei.
Recursul este întemeiat.
Potrivit art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata, „când se ivesc indiciile unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea".
Este de reţinut faptul că actele administrative deduse controlului judiciar în contencios administrativ, respectiv actul de constatare nr. 122 din 31 martie 1998 şi procesul-verbal nr. 3892 din 20 martie 1998, întocmite de Direcţia Regională Vamală Bucureşti, vizează doar societatea comercială supusă verificării, stabilind în sarcina acesteia, obligaţia de a achita diferenţe de taxe vamale şi alte drepturi cuvenite bugetului de stat.
Împrejurarea că acţiunea penală ce face obiectul dosarului nr. 4066/2000 al Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, îi vizează foştii angajaţi ai SC E.D.F. SRL Otopeni, implicaţi în întocmirea şi evidenţa actelor supuse verificării organului vamal, nu poate să justifice măsura suspendării judecăţii, de către instanţa de contencios administrativ. Punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a acestor angajaţi, în sarcina cărora s-a reţinut întocmirea în fals a unui anumit număr de bonuri de vânzare pentru mărfuri aflate în magazinele duty-free ale societăţii controlate, nu are nici o înrâurire asupra hotărârii ce urmează a fi dată de instanţa de contencios administrativ. Cu atât mai mult, actele şi înscrisurile depuse de reclamantă, la termenul de la 10 octombrie 2003 şi anume: scrisoarea de răspuns a Curţii Europene a Drepturilor Omului; procesul-verbal seria nr. 0096502, de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, încheiat de Garda Financiară Centrală, la 18 martie 1998; obiecţiunile formulate de reclamantă la acest proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, nu au nici o înrâurire asupra hotărârii ce urmează a fi dată în această cauză.
Faţă de cele arătate, recursul urmează a fi admis, încheierea atacată va fi desfiinţată, iar cauza va fi trimisă aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor împotriva încheierii de şedinţă de la 10 octombrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, în dosarul nr. 292/2000.
Trimite cauza, pentru continuarea judecăţii de către aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2593/2004. Contencios. La încheierea de... | ICCJ. Decizia nr. 2766/2004. Contencios. Anulare proces-verbal... → |
|---|
