ICCJ. Decizia nr. 3438/2004. Contencios. Anulare acte control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3438/2004
Dosar nr. 3083/2003
Şedinţa publică din 15 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată şi înregistrată la Curtea de Apel Bacău, reclamanta SC D.R. SA a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ, pentru ca instanţa, prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună anularea deciziei nr. 417/2002 şi a procesului-verbal de control nr. 2470/2002, cu consecinţa exonerării sale, de plata sumelor stabilite drept obligaţii către bugetul de stat, respectiv:
- 4.630.913.003 lei, diferenţa T.V.A. şi 3.093.388.245 lei, majorări de întârziere,
- 1.015.945.072 lei, T.V.A. şi 185.907.314 lei, majorări de întârziere;
- 395.731.957 lei, majorări de întârziere calculate eronat.
Prin acţiune, reclamanta a solicitat în final, obligarea pârâţilor, la rambursarea sumei de 5.646.858.075 lei, reprezentând diferenţă T.V.A.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că nu datorează sumele reţinute în sarcina sa, prin procesul-verbal de control din 12 noiembrie 2002 şi că măsura desfiinţării capitolului din procesul-verbal contestat, referitor la T.V.A. şi majorări de întârziere şi dispunerea unui nou control, este nelegală.
Curtea de Apel Bacău, prin sentinţa civilă nr. 54/2002, a admis acţiunea, a anulat Decizia nr. 417/2002, emisă de Ministerul Finanţelor Publice, precum şi procesul-verbal nr. 2470/2002, cu privire la sumele de 4.630.913.003 lei, T.V.A.; 3.093.388.245 lei, majorări de întârziere şi 11.002.599.149 lei, T.V.A.. A constatat că T.V.A. calculat pentru perioada 1 septembrie - 30 aprilie 2002, este de 1.810.802.590 lei. Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus şi anularea deciziei nr. 1336/2002, privind reverificarea perioadei 15 martie 2000 - 31 august 2001.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în esenţă că procesul-verbal de control din 12 iunie 2002, este nelegal, cu privire la estimarea controlului, prin reverificarea perioadei 15 martie 2000 - 31 august 2001 şi că potrivit art. 6 lit. A) din OUG nr. 17/2000, sunt scutite de plata T.V.A., lucrările de bunuri rezultate din activitatea specifică autorizată efectuată în ţară, de gospodăriile agricole individuale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ, atât în nume propriu, cât şi în numele Ministerului de Finanţe.
În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susţinut că:
- prin Decizia contestată nr. 417/2002 a fost desfiinţat capitolul privitor la T.V.A. şi majorări de întârziere şi s-a dispus să se efectueze o reverificare pentru perioada octombrie 2000 - august 2001;
- instanţa, greşit s-a pronunţat cu privire la restituirea T.V.A. şi majorări în cuantum de 4.630.913.003 lei şi respectiv, 3.093.388.245 lei, în discuţie rămânând doar suma de 1.015.945.072 lei, T.V.A. şi 581.639.271 lei, majorări, pentru care contestaţia a fost respinsă ca neîntemeiată;
- greşit s-a respins anularea deciziei Ministerului Finanţelor Publice nr. 1336/2002, deoarece viza o altă perioadă de control, respectiv 15 martie 2000 - 31 august 2001;
- deşi suma contestată rămasă în discuţie era de 1.015.945.072 lei, T.V.A. şi 581.639.271 lei, majorări, instanţa a constatat că reclamanta-intimată datorează mai mult, respectiv 1.810.802.590 lei;
- la expertiza efectuată în cauză, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ nu a fost citată, deşi era parte în proces, iar expertiza conţine erori de calcul.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi în raport cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea îl va admite, în sensul celor ce se vor arăta:
Obiectul acţiunii introductive de instanţă îl constituie anularea deciziei nr. 417 din 29 iulie 2002, emisă de Ministerul Finanţelor Publice, prin care a fost soluţionată contestaţia formulată de intimata-reclamantă, împotriva unor măsuri dispuse prin procesul-verbal de control nr. 2470 din 12 iunie 2002, cu privire la sumele de 4.630.913.003 lei, diferenţă T.V.A., plus majorări de întârziere, de 3.093.388.245 lei şi 1.015.945.072 lei, T.V.A., plus majorări de întârziere, în sumă de 185.907.314 lei.
Prin Decizia contestată s-a decis desfiinţarea capitolelor referitoare la T.V.A. şi majorări de întârziere (4.630.913.003 lei şi 3.093.388.245 lei) şi efectuarea unui nou control, care să reverifice şi să recalculeze obligaţiile de plată ale intimatei.
Prin aceeaşi decizie a fost respinsă ca neîntemeiată, contestaţia cu privire la suma de 1.015.945.072 lei, diferenţă T.V.A. pentru perioada septembrie 2001 - aprilie 2002.
Instanţa de fond, fără a stabili cadrul procesual, în raport cu cuprinsul deciziei contestate şi fără a solicita intimatei, să-şi precizeze pretenţiile, dispune anularea deciziei nr. 417/2002, în totalitate, deşi singura sumă rămasă în discuţie, era cea de 1.015.9435.072 lei diferenţă T.V.A., cu majorările aferente, pentru restul sumelor reprezentând T.V.A., dispunându-se un nou control.
De altfel, acest nou control care a fost efectuat în baza deciziei contestate, a fost finalizat pe parcursul procesului, fără, însă, ca instanţa să ţină cont de concluziile lui.
Tot astfel, deşi nu a făcut obiectul acţiunii, instanţa a dispus şi anularea deciziei nr. 1336 din 4 septembrie 2002, emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ, privind reverificarea perioadei impozabile, 15 martie 2000 - 31 august 2001.
Fără a motiva hotărârea, conform dispoziţiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., arătând motivele de fapt şi de drept care i-au format convingerea, instanţa constată în chiar dispozitivul hotărârii, că T.V.A. de calculat pentru perioada 1 septembrie 2001 - 30 aprilie 2002, este de 1.810.802.590 lei, deşi suma contestată de intimată, pentru această perioadă, era de 1.015.945.072 lei, sumă reţinută, de altfel şi în Decizia contestată.
În fine, instanţa a avut în vedere concluziile expertizei contabile efectuate în cauză, expertiză la care nu au fost citate toate părţile, respectiv pârâta Direcţie Generală a Finanţelor Publice Neamţ, fiind încălcate dispoziţiile art. 208 alin. (1) C. proc. civ. şi care reprezintă o lucrare minoră pe baza unor obiective neclare şi care nu cuprind toate aspectele invocate, atât în acţiune, cât şi în întâmpinarea recurentei-pârâte.
În raport cu cele mai sus reţinute, Curtea va admite recursul şi în baza dispoziţiilor art. 312 şi 313 Cod procedură civilă, va casa sentinţa şi va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării, se va stabili clar şi precis cadrul procesual, avându-se în vedere şi Decizia emisă ulterior de Ministerul Finanţelor Publice, ca urmare a reverificării dispuse prin Decizia contestată (pct. 1 din dispozitivul deciziei nr. 417/2002) şi se va dispune eventual, o nouă expertiză contabilă, care să aibă în vedere toate aspectele invocate de părţi, în raport cu obiectul acţiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ, în nume propriu şi al Ministerului Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 54 din 21 mai 2003 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3414/2004. Contencios. Anulare decizie M.F.P.... | ICCJ. Decizia nr. 3496/2004. Contencios → |
|---|
