ICCJ. Decizia nr. 3496/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3496/2004
Dosar nr. 3547/2004
Şedinţa publică din 15 iunie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 14 martie 2003, reclamantul O.I. a chemat în judecată pe O.D. şi Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, solicitând anularea deciziei prin care s-a acordat numiţilor C.G., O.E., O.V., E.O., C.E. şi C.I., calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că pârâta a hotărât acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, sus-numiţilor, ca urmare a cererilor formulate în numele lor, de către O.D.; că acesta opune reclamantului, Decizia Comisiei, în mai multe cauze aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, iar reclamantul apreciază că Decizia este nelegală, întrucât petenţii au fost condamnaţi pentru infracţiuni de drept comun, şi nu pentru infracţiuni de natură politică, astfel cum prevăd dispoziţiile OUG nr. 214/1999.
Prin sentinţa civilă nr. 871/2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, acţiunea a fost respinsă ca tardiv formulată, reţinându-se că reclamantul a cunoscut de existenţa deciziei Comisiei, de la data de 11 februarie 2002, iar acţiunea a depus-o la data de 14 martie 2003, depăşind termenul de un an, prevăzut de dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Totodată, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, întrucât a apreciat că reclamantul justifică interesul de a-şi apăra dreptul său de proprietate, în cauze care formează obiectul dosarului nr. 6226/2002 al Tribunalului Bucureşti, secţia IV-a civilă şi obiectul dosarului nr. 5573/2001 al Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recursuri în termen, reclamantul şi pârâtul.
În motivarea recursului reclamantului, se arată în esenţă, că acţiunea a fost depusă în termen, deoarece la data de 12 februarie 2003, Comisia a răspuns reclamaţiilor sale din datele de 13 februarie 2002, 13 decembrie 2002 şi 5 februarie 2003.
De precizat, că susţinerile reclamantului, făcute prin notele scrise şi susţinute oral în instanţă, referitoare la inexistenţa deciziei Comisiei, reprezintă un motiv de recurs formulat tardiv şi nu va fi analizat de instanţă, neîncadrându-se în motivele care pot fi analizate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
În motivarea recursului pârâtului se menţionează că în mod greşit instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, întrucât reclamantul nu poate invoca o vătămare care eventual s-ar produce prin afectarea dreptului său de proprietate. Se mai arată că reclamantul nu a respectat procedura prevăzută de dispoziţiile OUG nr. 214/1999, acţiunea fiind inadmisibilă.
Verificând cauza, în funcţie de motivarea recursurilor, în lumina dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., Curtea reţine următoarele:
În cauza care formează obiectul dosarului nr. 5573/2001 al Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, reclamantul a luat cunoştinţă la data de 11 februarie 2002, de existenţa actului atacat în prezenta cauză.
Potrivit art. 6 alin. (2) din OUG nr. 214/1999, împotriva deciziei comisiei, persoana interesată poate introduce plângere la instanţa de contencios administrativ, potrivit legii.
În conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, introducerea cererii la instanţă, nu se va putea face mai târziu de un an de la data comunicării actului administrativ, a cărui anulare se cere.
Având în vedere că Decizia respectivă nu se comunică reclamantului, deoarece acesta nu face parte din sfera persoanelor menţionate de art. 5 şi 6 din OUG nr. 214/1999, reclamantul, în temeiul art. 1 din Legea nr. 29/1990, poate ataca Decizia Comisiei, în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990.
De aceea, termenul de un an curge de la data luării la cunoştinţă de către reclamant, a existenţei deciziei - 11 februarie 2002, şi nu de la data de 12 februarie 2003, când, cu adresa nr. 413, Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă a răspuns contestaţiilor petentului, din datele de 13 februarie 2002, 13 decembrie 2002 şi 5 februarie 2003.
De altfel şi faţă de aceste date, acţiunea ar fi tardivă, nefiind respectate termenele de prescripţie prevăzute de art. 5 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 29/1990.
Cum de la data de 11 februarie 2002, până la data formulării acţiunii, 14 martie 2003, a trecut mai mult de un an, în mod corect acţiunea a fost respinsă, ca tardiv formulată.
Pentru considerentele expuse, recursurile vor fi respinse, cel formulat de reclamant nefiind fondat iar cel formulat de pârât, fiind lipsit de interes, deoarece acţiunea a fost respinsă în mod legal şi temeinic.
Recursul pârâtului nu ar putea fi primit nici în ce priveşte motivul invocat referitor la lipsa calităţii procesuale active, întrucât se apreciază că reclamantul are interes în promovarea acţiunii, interes justificat prin apărarea dreptului său de proprietate în cauze aflate pe rolul instanţelor de judecată, în care i se opune Decizia Comisiei.
Referitor la tardivitatea invocată de recurentul-reclamant privind introducerea recursului de către pârât, Curtea apreciază că recursul pârâtului este declarat în termenul legal de 15 zile prevăzut de dispoziţiile art. 301 C. proc. civ.
Se constată că sentinţa a fost comunicată pârâtului, la data de 21 august 2003, iar termenul de recurs s-a împlinit la data de 8 septembrie 2003, fiind prima zi lucrătoare după ultima zi a termenului de 15 zile care s-a împlinit într-o zi nelucrătoare (sâmbătă). Nu are nici o relevanţă împrejurarea că în unele zile de sâmbătă, unele oficii poştale au avut program de lucru, astfel cum rezultă din actul depus de recurentul-reclamant. Ziua de sâmbătă este zi nelucrătoare, iar faptul că în unele zile de sâmbătă, unele oficii poştale au avut program de lucru cu publicul, nu putea fi cunoscut de pârât. De altfel, actul sus precizat are în vedere o perioadă care începe cu luna aprilie 2004, or recursul a fost declarat în luna septembrie 2003.
Cum recursul a fost depus de către pârât, la data de 8 septembrie 2003, conform sigiliului poştal de pe tichetul recomandat, rezultă că a fost formulat în termen legal.
În consecinţă, faţă de cele mai sus analizate, ambele recursuri vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de O.I. şi de O.D. împotriva sentinţei civile nr. 871 din 11 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3438/2004. Contencios. Anulare acte control... | ICCJ. Decizia nr. 3863/2004. Contencios. Anulare ordine Curtea... → |
|---|
