ICCJ. Decizia nr. 4506/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.4506/2004
Dosar nr. 3808/2003
Şedinţa publică din 23 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 955/2003, Curtea de Apel Cluj a respins contestaţia formulată de numitul U.D. împotriva hotărârii prin care Casa Judeţeană de Pensii Cluj i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, modificată prin Legea nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că petentul nu a făcut dovada faptului că ar fi fost supus persecuţiilor etnice în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, aşa după cum prevăd dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel, a declarat recurs petentul, criticând-o pentru greşita interpretare a prevederilor legii aplicabile obiectului litigiului.
Astfel, în opinia recurentului, de vreme ce în anul 1943, atât el, cât şi familia, au trebuit să se mute din localitatea de domiciliu, Iaşi, într-o altă localitate situată în judeţul Timiş şi acest lucru s-a făcut ca urmare a faptului că oraşul de domiciliu se afla sub ameninţarea războiului, rezultă că sunt îndeplinite condiţiile legii, pentru reţinerea persecuţiei şi acordarea drepturilor reparatorii.
Examinând recursul reclamantului, prin prisma criticii formulate, se constată că acesta este nefondat.
Astfel, instanţa de fond, în mod corect a reţinut, pe baza probatoriului administrat, faptul că, reclamantul-recurent nu a fost supus persecuţiilor etnice şi că urmare a acestor persecuţii, a fost obligat să-şi schimbe domiciliul.
La data plecării recurentului din Iaşi, adică la data de 29 aprilie 1943, zona Moldovei era neocupată, se afla sub administrarea Statului român şi nu era posibil, nici nu s-a dovedit, a se fi exercitat vreo persecuţie împotriva recurentului, de natură a-l determina să-şi schimbe domiciliul.
Ameninţarea războiului invocată de recurent, ca temei al refugiului, era aceeaşi, şi pentru zona Moldovei şi pentru cea a Banatului.
Declaraţiile martorilor, depuse în dovedirea contestaţiei, confirmă faptul schimbării domiciliului, nu şi faptul exercitării vreunei persecuţii.
Pe cale de consecinţă, constatându-se că în mod corect instanţa de fond a reţinut a nu fi îndeplinite condiţiile cerute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, urmează a fi respins recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de U.D. împotriva sentinţei civile nr. 955 din 28 august 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4501/2004. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 4507/2004. Contencios. Suspendare ordin M.A.P.... → |
|---|
