ICCJ. Decizia nr. 4552/2004. Contencios. Anulare şi suspendare executare ordin al preşedintelui A.N.C.I. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4552/2004
Dosar nr. 467/2001
Şedinţa publică din 24 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 1403 pronunţată la data de 18 octombrie 2000 în dosarul nr. 869/2000, Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantele SC A.C. SRL Bucureşti, SC M.T. SRL, SC R.A. SRL Bucureşti, SC W.P. SRL Bucureşti şi SC V.C. SRL Bucureşti, pentru anularea parţială a Ordinului nr. 398/1999, emis de preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Comunicaţii şi Informatică.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a susţinut, în esenţă, că prin acţiunea formulată, societăţile comerciale reclamante au cerut anularea parţială a ordinului respectiv, privind aprobarea Procedurii de tarifare şi a listei cuprinzând tarifele practicate de R.A. I.G.C., în exercitarea atribuţiilor ce îi revin conform legislaţiei în vigoare, susţinând că dispoziţiile acestuia contravin prevederilor Legii Telecomunicaţiilor nr. 74/1996.
Instanţa de fond, pentru a respinge acţiunea, a motivat, în esenţă, că prevederile ordinului contestat nu contravin Legii telecomunicaţiilor nr. 74/1996, acesta fiind emis în baza şi pentru executarea acestei legi.
Împotriva acestei soluţii au formulat recurs societăţile comerciale reclamante care, fără a sistematiza şi încadra criticile potrivit prevederilor art. 304 şi 3041 C. proc. civ., au susţinut, în esenţă, că prevederile Ordinului nr. 398/1999 sunt contrare dispoziţiilor Legii telecomunicaţiilor nr. 74/1996 şi ale art. 942 şi art.969 C. civ., instituind tarife pentru operaţiuni de control şi supraveghere pe care R.A. I.G.C. nu le justifică, realizându-se astfel, o îmbogăţire fără justă cauză, în dauna lor.
A mai susţinut că ordinul respectiv a fost emis fără avizul Oficiul Concurenţei, fiind astfel încălcate prevederile art. 25 din Legea nr. 76/1996, potrivit cărora tarifele se aprobă cu avizul autorităţii guvernamentale, cu atribuţii în domeniul preţurilor şi tarifelor.
Prin întâmpinarea depusă, Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, succesor al Agenţiei Naţionale pentru Comunicaţii şi Informatică, a cerut respingerea recursului, ca fiind rămas fără obiect, Ordinul nr. 398/1999 fiind abrogat prin art. 28 din Ordinul nr. 164/2004, emis de ministrul comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei.
Recursul este nefondat.
Aşa cum s-a arătat în expunerea rezumativă de mai sus, Ordinul nr. 398/1999 a fost emis de preşedintele fostei Agenţii Naţionale pentru Comunicaţii şi Informatică, pentru aprobarea Procedurii de tarifare şi a listei cuprinzând tarifele practicate de R.A. I.G.C., în exercitarea atribuţiilor ce îi revin conform legislaţiei în vigoare.
Acest ordin a fost emis în temeiul prevederilor art. 24 alin. (1) şi (5) din Legea telecomunicaţiilor nr. 74/1996, în vigoare la data respectivă [abrogată prin art. 65 din OUG nr. 79/2002], potrivit cărora serviciile de telecomunicaţii şi accesul la reţeaua de telecomunicaţii se efectuează, pe bază de contracte, în schimbul perceperii unui tarif stabilit în funcţie de obiectivele prevăzute la art. 3, pentru care autoritatea de reglementare poate aproba reguli sau principii de tarifare, inclusiv mărirea modificărilor permise pentru tarifele de telecomunicaţii.
În criticile aduse hotărârii recurate, recurentele au susţinut, în esenţă, că prin ordinul atacat au fost instituite în favoarea R.A. I.G.C., tarife pentru servicii de supraveghere şi control, pe care această regie nu le prestează în mod efectiv, ceea ce constituie o problemă de executare a contractelor la care se referă prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 74/1996, iar nu un motiv de nelegalitate a ordinului respectiv, cum judicios a reţinut şi instanţa de fond.
Prin al doilea motiv de recurs, hotărârea atacată este criticată sub aspectul că instanţa de fond a ignorat că Ordinul nr. 398/1999 a fost emis fără avizul Oficiului Concurenţei, apărare care, însă, nu a fost formulată în faţa curţii de apel, fiind invocată pentru prima oară în cererea de recurs.
Din prevederile art. 25 alin. (1) din Legea telecomunicaţiilor nr. 74/1996, rezultă că avizul respectiv are caracter consultativ, astfel că instanţa de fond nu era datoare să verifice din oficiu existenţa/inexistenţa acestuia la data emiterii ordinului atacat, ci numai în măsura în care ar fi fost sesizată cu o astfel de apărare, prin cererea de chemare în judecată sau printr-o cerere ulterioară, recurentele-reclamante având, potrivit principiului disponibilităţii, dreptul şi obligaţia de a stabili cadrul procesual al cauzei.
Astfel fiind, hotărârea atacată este legală şi temeinică, instanţa de fond soluţionând cauza în limitele cadrului procesual stabilit de recurentele-reclamante, cercetând şi răspunzând la apărările invocate în faţa sa.
Oricum, aşa cum s-a arătat, ordinul în litigiu a fost abrogat în cursul procesului de faţă, autoritatea administrativă de reglementare emiţând un nou ordin în materia respectivă, Ordinul nr. 164/2003 (M. Of. nr. 384/2003).
În concluzie, pentru motivele arătate mai sus, recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A.C. SRL, SC M.T. SRL, SC R.A. SRL, SC W.P. SRL şi SC V.C. SRL, împotriva sentinţei civile nr. 1403 din 18 octombrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4547/2004. Contencios. Conflict negativ de... | ICCJ. Decizia nr. 4553/2004. Contencios. Anulare partiala act... → |
|---|
