ICCJ. Decizia nr. 6887/2004. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 6887/2004
Dosar nr. 2542/2002
Şedinţa publică din 14 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 20 aprilie 2001, reclamantul B.V. a solicitat obligarea Curţii Supreme de Justiţie, să ia măsurile administrative necesare, constând în întocmirea dosarelor aferente contestaţiilor privitoare la taxele judiciare de timbru, pretinse în dosarele nr. 2043/2000, nr. 2044/2000, nr. 3865/2000 şi emiterea adreselor de înaintare a celor trei dosare, către Ministerul Finanţelor.
La data de 7 mai 2001, reclamantul a depus o cerere completatoare, prin care a solicitat chemarea în judecată, şi a preşedintelui secţiei de contencios administrativ, domnul judecător T.M., care s-ar face răspunzător de refuzul soluţionării cererii de constituire a dosarelor privind contestaţiile asupra taxelor de timbru, astfel cum rezultă din adresa nr. 35/R/2001, emisă de Curtea Supremă de Justiţie.
A solicitat şi obligarea la 10.000 lei despăgubiri simbolice.
Prin sentinţa civilă nr. 262/2001 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, acţiunea a fost respinsă ca nefondată. Instanţa a reţinut că activităţile auxiliare din cadrul instanţelor, exced controlului prevăzut de Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul B.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat în esenţă că în mod greşit în cuprinsul sentinţei au fost invocate dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 29/1990; că nu s-au atacat acte administrative ale serviciilor şi compartimentelor din cadrul Curţii Supreme de Justiţie; că numai preşedintele are „conducerea administrativă", iar instanţa de fond, prin soluţia pronunţată, a refuzat în fapt, să judece cererea. S-a mai arătat că motivarea sentinţei este eronată, situaţiile analizate fiind străine speţei.
Verificând cauza, în funcţie de motivarea recursului în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea reţine următoarele:
Reclamantul a formulat în trei dosare, contestaţii privind stabilirea de către instanţă, a taxei judiciare de timbru, soluţionarea acestora fiind de competenţa Ministerului Finanţelor Publice, conform OUG nr. 13/2001.
Petiţia contestatorului a fost restituită acestuia, cu menţiunea de a se adresa Ministerului Finanţelor Publice, conform art. 5 alin. (2) din OUG nr. 13/2001, astfel cum se precizează în adresa Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, nr. 35/R/2001 din 27 martie 2001.
Petiţionarul a solicitat ca cererile privind contestarea taxei de timbru să fie înaintate Ministerului Finanţelor Publice, pentru soluţionare şi neprocedându-se astfel, a formulat prezenta acţiune.
Având în vedere că prin Decizia nr. 127 din 2003 a Curţii Constituţionale, s-a decis neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 1 alin. (2) teza I din OUG nr. 13/2001, în măsura în care acest text se referă şi la taxele judiciare de timbru stabilite de instanţele judecătoreşti, acţiunea reclamantului a rămas fără obiect şi se impune a fi respinsă.
Faţă de acest considerent, nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs. Întrucât pe fondul său acţiunea a fost respinsă, nu există temeiuri pentru modificarea soluţiei instanţei de fond.
Pe cale de consecinţă recursul va fi respins, iar prezentele considerente suplinesc motivarea sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.V. împotriva sentinţei civile nr. 262 din 3 decembrie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5534/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 6889/2004. Contencios. Anulare decizie a... → |
|---|
