ICCJ. Decizia nr. 7162/2004. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7162/2004
Dosar nr. 3328/2004
Şedinţa publică din 24 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 16 iulie 2003, reclamanta SC G.I. SA Târgu Secuiesc a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, solicitând anularea deciziei nr. 185 din 13 iunie 2003, prin care pârâtul a dispus suspendarea soluţionării cauzei, pentru suma de 5.835.523.331 lei, până la soluţionarea definitivă a laturii penale şi a respins ca fără obiect, contestaţia, pentru suma de 319.206.888 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că măsura suspendării soluţionării contestaţiei este de natură a-i aduce prejudicii însemnate, societatea aflându-se în situaţia de a fi executată silit pentru o sumă foarte mare, fără a avea posibilitatea de a-şi formula apărările faţă de măsurile dispuse prin procesul-verbal de control.
Prin sentinţa nr. 6 din 16 ianuarie 2004, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea, a anulat parţial Decizia nr. 185 din 13 iunie 2003, cu privire la suspendarea soluţionării contestaţiei şi a dispus trimiterea cauzei, la Ministerul Finanţelor Publice, pentru soluţionarea contestaţiei, referitor la suma de 5.835.523.331 lei.
Prin aceeaşi hotărâre, instanţa a menţinut dispoziţiile actului administrativ contestat, pentru suma de 319.206.888 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că măsura suspendării nu se mai justifică, întrucât faptele de înşelăciune pentru care au fost sesizate organele de urmărire penală, nu au legătură cu activitatea societăţii reclamante.
Împotriva sentinţei au declarat recurs, Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâţii, invocând prevederile art. 19 alin. (2) C. proc. pen., au arătat că măsura de suspendare dispusă, se justifică şi în prezent, întrucât procesul penal, privind pe administratorul societăţii, P.T., nu a fost soluţionat definitiv.
Examinând cauza, în raport cu motivul invocat şi având în vedere şi prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Potrivit art. 10 din OUG nr. 13/2001, se poate dispune prin decizie motivată, suspendarea soluţionării cauzei, atunci când există indiciile săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedura administrativă.
Din actele dosarului rezultă că faţă de actul de control trimis de organele financiare, Parchetul Naţional Anticorupţie - Serviciul Anticorupţie Braşov a dispus neînceperea urmăririi penale şi declinarea competenţei, în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, iar această instituţie efectuează cercetări, faptele neavând legătură cu activitatea reclamantei.
În consecinţă, nefiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 10 din OUG nr. 13/2001, sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică, măsura suspendării soluţionării cauzei nemaifiind justificată.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Covasna, în nume propriu şi al Ministerului Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 6/F din 16 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7095/2004. Contencios. împotriva Deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 7169/2004. Contencios. Refuz restituire suma... → |
|---|
