ICCJ. Decizia nr. 7169/2004. Contencios. Refuz restituire suma retinuta cu titlu de impozit. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 7169/2004
Dosar nr. 3434/2004
Şedinţa publică din 24 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 4 februarie 2003, reclamantul C.I. a chemat în judecată Ministerul Administraţiei şi Internelor, solicitând obligarea pârâtului, la plata sumelor de 14.774.800 lei şi respectiv, 20.467.880 lei, reprezentând impozitul reţinut în baza Legii nr. 56/1992 şi Legii nr. 138/1999, precum şi la plata unei dobânzi de 35%, aferentă acestor sume.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost salariat la U.M. 0515 Oradea, aparţinând Inspectoratului Judeţean Bihor al Poliţiei de Frontieră, până la data pensionării, 1 aprilie 2000 şi, deşi trebuia să primească ajutoarele acordate conform Legii nr. 56/1992 şi Legii nr. 138/1999, neimpozabile, i s-au reţinut în mod nelegal, ca impozit, sumele de 14.774.800 lei şi respectiv, 20.467.880 lei.
Ulterior, reclamantul şi-a precizat acţiunea, solicitând a se lua act că renunţă la judecată faţă de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul Judeţean Bihor al Poliţiei de Frontieră, înţelegând ca sumele indicate în cererea introductivă să fie restituite de Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor, instituţii pe care le-a chemat în judecată, în calitate de pârâte.
Prin sentinţa nr. 1 din 12 ianuarie 2004, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, a luat act de renunţarea la judecată faţă de pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul Judeţean Bihor al Poliţiei de Frontieră şi a respins ca nefondată, acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că la calcularea ajutorului acordat în baza Legii nr. 56/1992, nu s-a reţinut şi vărsat impozit, ajutorul fiind stabilit în raport cu solda lunară netă neimpozabilă, conform art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999.
Cât priveşte ajutorul acordat conform Legii nr. 138/1999, suma reprezentând impozit, a fost corect reţinută şi vărsată, întrucât prin intrarea în vigoare a OG nr. 73/1999, ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară brută, au devenit impozabile, orice alte dispoziţii contrare fiind abrogate.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamantul C.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a arătat că instanţa a interpretat greşit prevederile art. 80 din Legea nr. 56/1992, intenţia legiuitorului fiind ca ajutorul bănesc să fie calculat în raport cu solda lunară integrală, şi nu cu cea netă.
De asemenea, a precizat reclamantul, ajutorul primit în baza Legii nr. 138/1999, fiind acordat ulterior încetării raporturilor de muncă, nu poate fi asimilat drepturilor salariale, astfel încât nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 6, ci ale art. 5 lit. a) din OG nr. 73/1999, potrivit cărora nu sunt venituri impozabile şi nu se impozitează, ajutoarele cu destinaţie specială acordate din bugetul de stat.
Examinând cauza, în raport cu motivele invocate şi având în vedere şi prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Din actele dosarului rezultă că ajutorul plătit reclamantului, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 56/1992, s-a stabilit în raport cu solda lunară netă, din ultima lună de activitate, suma cuvenită, de 12 ori această soldă, nefiind impozitată, aspect confirmat de statul de plată în care nu este prevăzută vreo sumă reţinută cu titlu de impozit.
Cât priveşte expresia folosită de textul de lege, „solda integrală", aceasta se referă la stabilirea cuantumului acestui ajutor, modul de impunere fiind cel prevăzut de OG nr. 73/1999, cu modificările şi completările ulterioare.
Soluţia instanţei este corectă şi în ceea ce priveşte impozitul calculat şi reţinut pentru drepturile băneşti acordate ca ajutor, conform prevederilor art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 138/1999.
Contrar susţinerii reclamantului, ajutorul acordat la trecerea în rezervă face parte din categoria „venituri din salarii", cărora le sunt asimilate şi drepturile de soldă lunară ale cadrelor militare, care, deci, sunt supuse impozitării, potrivit art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999, act normativ ce constituie legea cadru în materia impozitului pe venit, orice alte dispoziţii contrare care prevedeau scutiri de impozit, fiind abrogate expres prin art. 86 din aceeaşi ordonanţă.
În consecinţă, instanţa de fond a interpretat în mod corect normele în vigoare, reţinând că dispoziţiile art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 138/1999, referitoare la neimpozitarea ajutoarelor, au fost indirect abrogate prin art. 86 din OG nr. 73/1999, legea specială în materia impozitului pe venit, cu începere de la 1 ianuarie 2000.
În raport cu considerentele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.I. împotriva sentinţei civile nr. 1 din 12 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7162/2004. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 7180/2004. Contencios. Anulare ordin şi... → |
|---|
