ICCJ. Decizia nr. 7206/2004. Contencios.. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.7206/2004
Dosar nr.3334/2004
Şedinţa publică din 28 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 476/2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva deciziei civile nr.1241 din 25 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia şi pe cale de consecinţă:
A casat Decizia menţionată, în sensul respingerii recursului declarat de numita R.(M.) E. împotriva sentinţei civile nr. 1810/2002, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, care a fost menţinută.
Prin hotărârea dată, ca efect al recursului în anulare, a fost menţinută hotărârea tribunalului, prin care s-a respins acţiunea reclamantei, introdusă împotriva Primarului municipiului Brad şi a Primăriei Brad, având ca obiect, anularea concursului organizat la data de 16 aprilie 2002, pentru ocuparea postului de funcţionar în cadrul Secretariatului primăriei.
Împotriva acestei hotărâri, numita R.E. a formulat contestaţie în anulare, prin care a solicitat respingerea recursului în anulare şi menţinerea deciziei curţii de apel.
În motivarea contestaţiei, au fost invocate aspecte legate de fondul pricinii şi au fost enumerate mai multe texte de lege.
Examinând contestaţia în anulare, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a dispoziţiilor art. 317 şi 318 C. proc. civ., se constată că aceasta este inadmisibilă şi totodată, nefondată.
Sub aspectul inadmisibilităţii, se constată că, de vreme ce art. 317 C. proc. civ., stabileşte posibilitatea formulării unei astfel de căi extraordinare de atac împotriva hotărârilor irevocabile, date în apel sau recurs, este evident că ea nu poate fi folosită şi în cazul hotărârilor pronunţate în cazul recursurilor în anulare. A admite contrariul, ar însemna a se accepta atacarea unei căi extraordinare, printr-o altă cale extraordinară procedurală şi totodată, ar însemna imposibilitatea epuizării fazelor de examinare procesuală ale unui litigiu.
Sub aspectul fondului contestaţiei, se constată că prin acţiunea formulată, contestatoarea nu a invocat existenţa nici unuia din motivele prevăzute de art. 317 sau 318 C. proc. civ. În condiţiile în care, nici unul din motivele prevăzute de textele legale menţionate, nu sunt îndeplinite, aspectele legate de fondul cauzei nu pot fi puse în discuţie şi nici analizate.
Verificând din oficiu, conform art. 306 C. proc. civ., calea de atac promovată, se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile legale menţionate (art. 317 şi 318 C. proc. civ.), pentru eventuala reformare a hotărârii pronunţate în cadrul recursului în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de R.E. împotriva deciziei nr.476 din 6 februarie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7161/2004. Contencios. Anularea concurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7217/2004. Contencios. Anulare viză de... → |
|---|
