ICCJ. Decizia nr. 7217/2004. Contencios. Anulare viză de ieşire din România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7217/2004
Dosar nr. 3839/2003
Şedinţa publică din 28 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul A.K., cetăţean irakian, a chemat în judecată Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei, solicitând anularea vizei de ieşire nr. 1547615, ce i-a fost acordată la data de 3 septembrie 2002 şi prelungirea vizei sale comerciale în România, deoarece îndeplineşte toate condiţiile legale pentru prelungirea acestei vize.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este asociat unic în cadrul SC G.I. SRL şi în mod neîntemeiat, pârâta i-a comunicat cu adresa nr. A - 42362 din 29 octombrie 2002, că nu îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 18 alin. (2), coroborat cu art. 11 lit. c) din Legea nr. 123/2001 şi cu art. 29 alin. (1) lit. a) din HG nr. 476/2001.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 565 din 21 aprilie 2003, a respins acţiunea reclamantului, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada existenţei, la data înregistrării cererii la autoritatea administrativă, a unor venituri personale în cuantum de minim 500 dolari SUA/lună, potrivit dispoziţiilor art. 11 lit. c) din Legea nr. 123/2001.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, A.K.H., formulând următoarele critici:
1. Sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti prezintă dispoziţii contradictorii, atât între minută şi dispozitiv, cât şi între considerente şi dispozitiv.
În acest mod au fost încălcate dispoziţiile art. 258 C. proc. civ., care determină casarea şi trimiterea cauzei, spre rejudecare.
2. Societatea comercială, la care are calitatea de unic asociat, a obţinut profit în lunile iulie, august şi septembrie 2002, de aproximativ 20 milioane lei, fapt dovedit cu balanţele lunare şi bilanţul contabil depus la sfârşitul anului, astfel că a făcut dovada veniturilor obţinute potrivit dispoziţiilor legale incidente.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cu privire la primul motiv de recurs, se reţine că este nefondat, având în vedere că prin încheierea de şedinţă din 30 iunie 2003, s-a soluţionat cererea de îndreptare a erorii materiale, înlocuindu-se cuvintele „admite acţiunea", cu „respinge acţiunea".
Cât priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, se constată că recurentul-reclamant nu a putut face dovada mijloacelor de întreţinere, în cuantumul prevăzut de art. 29 alin. (1) lit. a) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 123/2001, privind regimul străinilor în România, aprobate prin HG nr. 476/2001, act normativ în vigoare la acea dată, care prevede că la „prelungirea vizelor simple este necesară prezentarea dovezii privind spaţiul de locuit, precum şi mijloacele de întreţinere, respectiv 500 dolari SUA, pentru vizele purtând simbolul B".
În mod corect a reţinut instanţa de fond, că pentru a i se putea aproba prelungirea dreptului de şedere, recurentul-reclamant era obligat să facă dovada îndeplinirii cumulative a tuturor condiţiilor cerute de art. 27 alin. (1) lit. e) şi art. 29 alin. (1) lit. a) din HG nr. 476/2001.
Or, din studiul bilanţului contabil rezultă că firma la care este asociat, desfăşoară activităţi soldate cu slabe rezultate financiare, care nu pot asigura acestuia, mijloacele de întreţinere în cuantumul prevăzut de lege.
Pentru aceste considerente şi cum în cauză nu există motive de casare de ordine publică, se va respinge recursul în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.K., cetăţean irakian, împotriva sentinţei civile nr. 565 din 21 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7206/2004. Contencios.. Contestaţie în anulare | ICCJ. Decizia nr. 842/2004. Contencios. Anulare decizie D.G.F.P.... → |
|---|
