ICCJ. Decizia nr. 7243/2004. Contencios. Suspendare executare ordin M.A.A.P. de eliberare din functie de conducere, anulare ordin, reintegrare în functie, plata drepturilor salariale, daune morale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7243/2004
Dosar nr. 42/2003
Şedinţa publică din 28 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 27 iunie 2002, reclamantul P.G. a solicitat anularea Ordinului nr. 361 din 20 iunie 2002, emis de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, reintegrarea în funcţia publică de conducere deţinută anterior, obligarea pârâtului, la plata drepturilor aferente funcţiei publice de conducere, daune morale de 300.000.000 lei, pentru care, ulterior a precizat că le lasă la aprecierea instanţei.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că reclamantul a fost Director general al Agenţiei Naţionale Sanitar-Veterinare; la data de 19 iunie 2002, Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor a lansat un comunicat de presă, anunţând demiterea sa din funcţie, invocându-se motive de ordin profesional şi la 20 iunie 2002, s-a emis Ordinul nr. 361, fiind eliberat din funcţia de conducere şi trecut pe o funcţie publică de execuţie.
Reclamantul a precizat că ordinul este nelegal, că nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 89 lit. c) din Legea nr. 188/1999, text invocat în ordin, nici dispoziţiile art. 92 şi 94 din Legea nr. 188/1999.
Prin sentinţa civilă nr. 1030/2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, acţiunea a fost respinsă, reţinându-se că Ordinul nr. 361/2002 al Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor este legal emis în baza art. 89 lit. c), raportat la art. 92 lit. a) din Legea nr. 188/1999.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat în esenţă că instanţa a acordat mai mult, decât s-a solicitat, întrucât a reţinut incompatibilitatea între funcţia publică de conducere şi activitatea didactică; că o asemenea incompatibilitate nu există; că pârâtul nu a invocat o atare incompatibilitate; că în Nota de control care ar fi stat la baza emiterii ordinului recurentului, nu i s-a atribuit nici o abatere, în afară de aceea de a nu fi depus cartea de muncă; că actul este nelegal, întrucât sancţiunea destituirii din funcţie nu se poate aplica, decât la propunerea comisiei de disciplină, şi nu invers; că nu a fost audiat anterior emiterii ordinului.
Intimatul a arătat în întâmpinarea depusă, că eliberarea din funcţie a avut loc în urma Notelor nr. 54140/54120/2002 ale Corpului de Control al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor, referitoare la rezultatele controlului efectuat în legătură cu sesizările primite de Comisia pentru Cercetarea Abuzurilor, Corupţiei şi pentru Petiţii a Camerei Deputaţilor şi din Parlamentul României şi de asemenea, de la Corpul de Control al Primului Ministru, prin care erau prezentate o serie de abuzuri săvârşite de mai multe persoane cu funcţii de conducere, printre care şi recurentul, persoane care au acceptat importul unor mari cantităţi de carne de pasăre dezosată mecanic (MDM), contaminată cu Salmonella şi care nu au sistat importul acestui produs.
S-a mai precizat în întâmpinare, că prin adresa nr. 127157 din 5 martie 2003 a Inspectoratului General al Poliţiei Bucureşti, Direcţia Poliţiei Economico - Financiare s-a comunicat că la data de 17 ianuarie 2003, s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva numiţilor P.G., ş.a., pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu (art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)). Ca urmare, în baza art. 79 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 188/1999, a fost emis Ordinul nr. 173 din 3 martie 2003 al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor, prin care s-a dispus suspendarea recurentului, din funcţia publică de execuţie (consilier categoria A clasa I gr. 1).
Intimatul a susţinut că Agenţia Naţională Sanitar-Veterinară, contrar prevederilor legale, a avizat introducerea în ţară a unor mari cantităţi de produse de origine animală, care nu îndeplineau condiţiile legale de import; că recurentul nu a adus carnetul de muncă de la vechiul angajator; că au fost folosite de către conducerea Agenţiei Naţionale Sanitar-Veterinare, persoane pensionate, angajate ale unor societăţi comerciale private, fără aprobarea conducerii ministerului.
Acuza adusă recurentului, în calitate de director general al Agenţiei Naţionale Sanitar-Veterinare, pentru care a fost de urgenţă eliberat din funcţie, precizează intimatul, a fost aceea că s-a pus în pericol sănătatea populaţiei, prin contaminarea cu virusul Salmonella, a produselor alimentare importate.
În recurs, s-a depus ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală a numitului P.G., din data de 15 ianuarie 2004 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Verificând cauza, în funcţie de motivarea recursului, în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea reţine următoarele.
Prin Ordinul nr. 361 din 20 iunie 2002 al Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, s-a dispus eliberarea din funcţia de Director general al Agenţiei Naţionale Sanitar-Veterinare, conform art. 89 lit. c) din Legea nr. 188/1999, a numitului P.G., consilier cat. A, clasa I, gr. 1, menţinându-se pe funcţia de execuţie, corespunzător gradului profesional şi nivelului profesional şi nivelului salariului de bază avute.
În preambulul ordinului se menţionează că emiterea acestuia se face, avându-se în vedere „îmbunătăţirea activităţii Agenţiei Naţional Sanitar-Veterinare", precum şi dispoziţiile OG nr. 24/2000, OUG nr. 187/2001, ale Legii nr. 188/1999 şi ale HG nr. 362/2002.
Ordinul este nelegal, pentru următoarele motive:
Singurul temei din Legea nr. 188/1999, indicat în ordin, îl reprezintă dispoziţiile art. 89 lit. c), dispoziţii care prevăd că „încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici" are loc şi prin eliberarea din funcţie.
Actul atacat nu menţionează motivul eliberării din funcţie.
În cuprinsul ordinului nu se face nici o precizare referitoare la vreo situaţie sau la vreun act care ar avea referiri la eventuale situaţii care să determine eliberarea din funcţie.
Art. 92 din Legea nr. 188/1999, statuează că eliberarea din funcţie se dispune de conducătorul autorităţii, dacă s-a ivit un motiv legal de incompatibilitate [lit. a) din art. 92], ş.a.
Pe parcursul procesului, Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor a susţinut că eliberarea din funcţie a recurentului s-a dispus pentru motivul de incompatibilitate, care constă în activitatea imputată acestuia, mai ales prin Nota Corpului de Control al ministrului, activitate contrară principiilor care statuează funcţia publică în complexitatea sa, orice contravine profesionalismului, loialităţii, corectitudinii, conştiinţei unui bun funcţionar.
Susţinerea este eronată, întrucât art. 92 lit. a) din Legea nr. 188/1999, menţionează în mod expres că motivul de incompatibilitate trebuie să fie „legal", adică prevăzut de lege. În acest sens, art. 56 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, prevede: „Calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu orice altă funcţie publică, cu excepţia calităţii de cadru didactic". Or, recurentul este cadru didactic, situaţie ce nu creează nici un fel de incompatibilitate cu funcţia de conducere din care a fost eliberat.
Susţinerile intimatului tind să demonstreze fapte culpabile ale funcţionarului public, adică abateri disciplinare, astfel cum ar fi ele precizate în Nota Corpului de Control al ministrului.
În această situaţie, conducătorul autorităţii ar fi trebuit să dispună destituirea din funcţie, şi nu eliberarea din funcţie, în temeiul art. 89 lit. c), cu referire la art. 70 alin. (2) şi alin. (3) lit. f) din Legea nr. 188/1999.
Şi în această situaţie, ordinul ar fi nelegal, deoarece nu individualizează fapta imputată. De asemenea, nu s-au respectat dispoziţiile art. 70 alin. (5) din Legea nr. 188/1999. Aceste dispoziţii prevăd obligativitatea cercetării prealabile a faptei imputate şi audierea funcţionarului public, care trebuie consemnată în scris, sub sancţiunea nulităţii.
Cercetarea prealabilă reprezintă o condiţie imperativă pentru aplicarea sancţiunii disciplinare, iar neefectuarea ei atrage nulitatea actului de sancţionare, la fel ca şi neconsemnarea în scris a declaraţiei funcţionarului public.
Nu au fost respectate nici dispoziţiile art. 72 din Legea nr. 188/1999, care menţionează că sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 70 alin. (3) lit. c) - f) [la lit. f) este menţionată destituirea din funcţie], se aplică de conducătorul autorităţii, la propunerea comisiei de disciplină.
În situaţia recurentului, în mod nelegal, a fost emis mai întâi ordinul (la data de 20 iunie 2002) şi ulterior (la data de 4 iulie 2002), comisia de disciplină a propus conducerii ministerului, sancţionarea recurentului, prin însuşirea Notei Corpului de Control al ministrului.
Pentru toate aceste motive, Ordinul nr. 361/2002, emis de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, este nelegal şi se impunea a fi anulat, fiind întrunite cerinţele art. 95 din Legea nr. 188/1999 şi ale art. 1 şi 11 din Legea nr. 29/1990.
În ce priveşte temeinicia faptelor imputate petentului, prin Nota Corpului de Control al ministrului, se constată că susţinerile intimatului nu sunt fondate. Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în legătură cu faptele prezentate în actul respectiv. Prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din data de 15 ianuarie 2004 (nr. 194/P/2002), s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitului P.G. În cuprinsul ordonanţei s-a reţinut că Agenţia Naţională Sanitar-Veterinară nu a avizat importul de carne tocată de pasăre, ci numai importul de carne dezosată mecanic, în Nota de control făcându-se confuzie între cele două produse; că acordarea liberului de import la punctele de frontieră nu era de competenţa Agenţiei Naţionale Sanitar-Veterinare, ci a medicilor veterinari din cadrul I.S.V.F. de la punctele de frontieră; că, la consumatorul final, carnea dezosată mecanic nu ajungea ca atare, ci numai în conţinutul unui produs supus tratamentului termic, tratament în urma căruia virusul Salmonella era distrus; că importurile cu aceste produse nu au fost sistate de Agenţia Naţională Sanitar-Veterinară, datorită celor mai sus reţinute.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi admis, sentinţa se va casa şi acţiunea va fi admisă în parte, astfel cum a fost precizată.
Se va anula ordinul atacat şi se va dispune reintegrarea reclamantului, în funcţia publică ce corespunde celei avute anterior eliberării din funcţie (director general).
Având în vedere că pârâtul a emis un act nelegal, anulat prin prezenta hotărâre, acesta va fi obligat să plătească reclamantului, veniturile cuvenite funcţiei de conducere din care a fost eliberat în mod nelegal, de la data emiterii ordinului - 20 iunie 2002 şi până la data reintegrării efective.
Având în vedere că reclamantul a fost prejudiciat moral, mai ales prin modalitatea publică (prin comunicat de presă al Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor), prin care a luat cunoştinţă de încetarea raporturilor de funcţie, pârâtul va fi obligat la plata sumei de 100.000.000 lei daune morale.
Imaginea publică a reclamantului, prestigiul acestuia, care este şi cadru universitar cu o cunoscută activitate ştiinţifică şi didactică, au fost atinse prin ordinul atacat şi prin modalitatea publică de încunoştiinţare, când s-a făcut şi precizarea că a fost demis, şi nu eliberat din funcţie.
Situaţia invocată de intimată, în sensul că prin HG nr. 308/2004 a fost înfiinţată Agenţia Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, nemaiexistând Agenţia Naţională Sanitar-Veterinară, este o problemă de executare a hotărârii.
Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, conform art. 6 din OG nr. 42/2004, aprobată prin Legea nr. 215/2004, a preluat drepturile, obligaţiile, competenţele, personalul şi resursele financiare ale Agenţiei Naţionale Sanitar-Veterinare şi ale Agenţiei Române pentru Siguranţa Alimentelor.
Ca urmare, în concordanţă cu dispoziţiile art. 61 şi art. 7 lit. a) din Legea nr. 215/2004, Autoritatea respectivă, substituită în drepturile şi obligaţiile intimatului, va aduce efectiv la îndeplinire dispoziţiile prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P.G. împotriva sentinţei civile nr. 1030 din 30 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, admite în parte, acţiunea precizată a reclamantului P.G.
Anulează Ordinul nr. 361 din 20 iunie 2002, emis de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi dispune reintegrarea reclamantului, în funcţia publică corespunzătoare celei avute anterior eliberării din funcţie.
Obligă pe pârât, să plătească reclamantului, veniturile cuvenite funcţiei de conducere deţinute (director general), de la data 20 iunie 2002, până la reintegrarea efectivă.
Obligă pârâtul, să plătească reclamantului, suma de 100.000.000 lei daune morale.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7240/2004. Contencios. Anulare Ordin M.J.... | ICCJ. Anulare hotărâre Casa Judeţeană de Pensii. Comisia... → |
|---|
