ICCJ. Decizia nr. 7048/2004. Contencios. Recurs anulare ordin emis de Presedintele Agentiei Nationale a Functionarilor Publici. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7048/2004
Dosar nr. 84/2002
Şedinţa publică din 22 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 20 iunie 2001, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, sub nr. 1205, reclamanta L.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei Publice şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, anularea Ordinului nr. 162 din 22 mai 2001, emis de Preşedintele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, ca nelegal, anularea rezultatului „respins", stabilit de Comisia de testare profesională şi obligarea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, la reîncadrarea în funcţia avută, de consilier juridic clasa I gradul 3, precum şi la recunoaşterea vechimii în funcţia publică.
De asemenea, reclamanta a mai solicitat şi obligarea pârâţilor, la acordarea drepturilor salariale cuvenite, de la data eliberării din funcţie şi până la reîncadrare.
În motivarea acţiunii, s-a precizat de către reclamantă, că actul atacat nu respectă dispoziţiile Legii nr. 188/1999, iar testul profesional la care a fost supusă, a încălcat prevederile art. 3 din Ordinul nr. 2826 din 3 mai 2001, în sensul că subiectele au fost formulate ambiguu şi nu au avut legătură cu activitatea desfăşurată în cadrul Agenţiei Naţionale a funcţionarilor publici şi nici cu atribuţiile existente în fişa postului.
În continuare, s-a arătat în legătură cu acest ultim aspect, că a fost încălcat art. 4 din acelaşi ordin, în sensul că rezultatul a fost concretizat printr-un simplu calificativ „respins", şi nu prin media aritmetică a notelor acordate de membrii comisiei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Administraţiei Publice şi a respins acţiunea reclamantei L.V., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
Instanţa de fond a reţinut în legătură cu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Administraţiei Publice, invocată de aceasta, că actul administrativ atacat a fost emis de pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, că Preşedintele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici a făcut parte din Comisia pentru testarea personalului Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, cu care reclamanta s-a aflat în raporturi juridice complexe de drept public şi de dreptul muncii, astfel că aceasta a fost considerată întemeiată, dat fiind caracterul individual al actului emis.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că reclamanta a fost numită în funcţia publică de execuţie, consilier juridic categoria A clasa I gradul 3, începând cu 20 iulie 2000, prin Ordinul nr. 59/2000, emis de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, în baza art. 97 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 188/1999 şi art. III din OUG nr. 82/2000.
S-a mai reţinut că în urma aprobării Regulamentului de reorganizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, s-a restrâns numărul de personal, împrejurare ce a determinat constituirea Comisiei de specialitate, conform Ordinului nr. 2826 din 3 mai 2000, emis de Ministerul Administraţiei Publice, precum şi a tematicii de testare, pentru încadrarea personalului din aparatul propriu al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, constând într-o probă scrisă şi un interviu, precum şi condiţiile de promovare şi modul de soluţionare al eventualelor contestaţii.
Faţă de acest cadru juridic creat, instanţa a constatat că reclamanta nu a întrunit condiţiile de promovare a testului profesional, obţinând o medie sub limita stabilită, motiv pentru care a fost înscrisă pe tabelul cu funcţionarii publici respinşi.
Curtea a respins criticile formulate de reclamantă, cu referire la rezultatul testării, neavând competenţa materială de a-l reevalua, aprecierea profesională fiind atributul exclusiv al Comisiei.
De asemenea, a reţinut că au fost respectate prevederile normative invocate, art. 92 lit. d) şi art. 93 din Legea nr. 188/1999, cu modificările şi completările ulterioare, ce au determinat redimensionarea structurii organizatorice intervenite în cadrul căreia a funcţionat reclamanta, acesteia urmând să i se asigure încadrarea în altă funcţie publică, în limita posturilor disponibile şi potrivit pregătirii profesionale.
În acest context, instanţa a concluzionat că ordinul atacat a întrunit condiţiile de legalitate şi că cererile subsidiare, privind reîncadrarea în funcţie şi plata drepturilor salariale, sunt nefondate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta, invocând nelegalitatea, susţinând în motivarea acestuia că greşit s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Administraţiei Publice şi ministrului administraţiei publice, care au fost direct implicaţi şi răspunzători de actul administrativ contestat.
Pe fondul cauzei s-a precizat că instanţa nu a contestat aprecierea comisiei de testare, iar evaluarea nu s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 13 alin. (1), art. 62 alin. (3) şi art. 92 lit. d) din Legea nr. 188/1999, cu modificările ulterioare şi ale art. 3 şi 4 ale Ordinului ministrului administraţiei publice nr. 2826 din 3 mai 2001.
Recursul este nefondat.
Critica referitoare la modul de soluţionare a excepţiei privind lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului Administraţiei Publice, este nefondată, întrucât Ordinul atacat, nr. 162 din 22 mai 2001, a fost emis de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi, deşi, aceasta se află în subordinea Ministerului Administraţiei Publice, are personalitate juridică, fiind un subiect de drept distinct şi în contradictoriu cu care trebuia să se soluţioneze cauza.
În legătură cu critica ce vizează fondul cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că reclamanta, pe lângă anularea Ordinului nr. 162 din 22 mai 2001, emis de Preşedintele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, ca fiind ilegal, a solicitat şi anularea rezultatului „respins", stabilit de comisia de testare profesională, astfel că instanţa de fond a reţinut corect, obiectul acţiunii.
Referitor la acesta, în mod corect s-a reţinut că numai Comisia de testare are competenţa materială să aprecieze capacitatea profesională, instanţa neputând să se substituie acesteia.
Rezultă, de asemenea, că rezultatul examinării a fost cuantificat în nota generală 6, acesta fiind unul din motivele de critică cu privire la ilegalitatea actului, notă ce nu a asigurat promovarea, aşa cum s-a prevăzut în Ordinul nr. 2826 din 3 mai 2001, de desfăşurare a testului.
Invocarea de către recurentă, a art. 62 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, tot ca o critică referitoare la ilegalitatea Ordinului nr. 162 din 22 mai 2001, a fost, de asemenea, cenzurată de instanţă, reţinându-se că Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a fost supusă reorganizării, fiind necesară testarea şi că numai în cazul restrângerii numărului de posturi, se puteau avea în vedere rezultatele obţinute de funcţionarii publici, la evaluarea anuală, ceea ce nu a fost cazul.
Aşa fiind, Curtea urmează să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de L.V. împotriva sentinţei civile nr. 1536 din 14 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 78/2004. Contencios. Anulare hotarâre... | ICCJ. Decizia nr. 7161/2004. Contencios. Anularea concurs. Recurs → |
|---|
