ICCJ. Decizia nr. 7345/2004. Contencios.. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7345/2004
Dosar nr. 5401/2003
Şedinţa publică din 5 octombrie 2004
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 13 mai 2002, C.I. a chemat în judecată Ministerul Justiţiei - Comisia constituită pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, solicitând a se constata refuzul nejustificat al acestei autorităţi publice, de a-i soluţiona cererea privind dreptul conferit de OUG nr. 214/1999.
Această acţiune a fost înregistrată în dosarul nr. 874/2002 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Prin cererea depusă la 23 ianuarie 2003 şi prin acţiunea formulată la 28 ianuarie 2003, în dosarul nr. 273/2003, al aceleiaşi instanţe, reclamantul a solicitat anularea deciziei nr. 245 din 21 noiembrie 2002, prin care comisia sesizată i-a respins cererea de constatare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.
După conexarea celor două pricini în cadrul dosarului nr. 874/2002, prin sentinţa civilă nr. 407 din 27 martie 2003, instanţa a respins, ca rămasă fără obiect, acţiunea privind refuzul pârâtului de soluţionare a cererii reclamantului şi ca neîntemeiată, acţiunea pentru anularea deciziei nr. 245 din 21 noiembrie 2002, emisă de pârât.
Recursul declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat, de Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 3893 din 14 noiembrie 2003.
Instanţa de control judiciar a reţinut că prima instanţă a examinat toate înscrisurile depuse de părţi, în dosarul cauzei şi a constatat corect că recurentul nu s-a aflat în nici una din situaţiile prevăzute expres şi limitativ de OUG nr. 214/1999, pentru a beneficia de acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.
De asemenea, că, contrar afirmaţiilor făcute în recurs, prin adresa nr. 2551 din 5 noiembrie 2002, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale a precizat că drepturile prevăzute de ordonanţă se acordă numai persoanelor care au calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, şi nu urmaşilor acestor persoane, cum este cazul reclamantului.
Referitor la susţinerile din petiţiile depuse la 31 octombrie şi respectiv, la 10 noiembrie 2003, s-a arătat că ele nu vor fi examinate, întrucât au fost formulate după împlinirea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ. şi nu constituie motive de casare de ordine publică.
Şi ultima hotărâre judecătorească a fost atacată de către C.I., cu contestaţie în anulare.
Contestatorul a invocat dispoziţiile art. 317 alin. (2) şi art. 318 C. proc. civ.
El a susţinut că pentru a nu-i recunoaşte drepturile pretinse, autoritatea publică pârâtă şi apoi, curtea de apel au procedat nelegal şi îndeosebi, cu rea-credinţă, concluzie ce rezultă din dosarul cauzei şi hotărârile pronunţate.
Contestaţia în anulare nu este întemeiată.
Potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, atunci când procedura de citare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită conform cerinţelor legale, precum şi atunci când hotărârea a fost dată de judecători, cu încălcarea normelor de ordine publică privitoare la competenţă.
Dispoziţiile alin. (2) ale aceluiaşi articol, au prevăzut că, cu toate acestea, contestaţia poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când acestea au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins, pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins, fără ca el să fi fost judecat în fond.
La rândul său, art. 318 C. proc. civ., reglementează anumite motive de retractare, stabilind că hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
În speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că motivele invocate de C.I., în susţinerea contestaţiei sale în anulare, nu se încadrează în nici unul din cazurile limitativ prevăzute de textele legale precitate.
Apreciind, aşadar, că nu există temeiuri legale pentru retractarea deciziei nr. 3893 din 14 noiembrie 2003, Curtea va respinge contestaţia în anulare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de C.I., împotriva deciziei nr. 3893 din 14 noiembrie 2003, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7341/2004. Contencios. Refuz punere la... | ICCJ. Decizia nr. 7346/2004. Contencios. Contestaţie în... → |
|---|
