ICCJ. Decizia nr. 7670/2004. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7670/2004
Dosar nr. 1278/2001
Şedinţa publică din 19 octombrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 24 octombrie 2000, reclamanta SC I.M.H. SRL a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava, solicitând anularea deciziei nr. 1295 din 28 septembrie 2000 şi obligarea pârâţilor, la restituirea sumei de 28.625.437 lei reprezentând impozit pe profit şi majorări de întârziere.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că organele financiare au apreciat în mod eronat că nu ar fi deductibilă fiscal, vânzarea unor mijloace fixe în anii 1998 şi 1999, împrejurare în raport cu care s-a stabilit în mod nelegal că societatea ar datora un impozit pe profit suplimentar, de 19.346.519 lei, la care se adaugă majorările de întârziere, de 9.279.918 lei.
Prin sentinţa nr. 14 din 31 ianuarie 2001, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea, a anulat actul administrativ atacat, precum şi procesul-verbal nr. 168 din 19 iunie 2000 al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Suceava, pentru suma de 9.279.918 lei, majorări de întârziere, constatând achitat, impozitul pe profit, de 19.346.519 lei, prin O.P nr. 75 din 14 aprilie 2000 şi O.P. nr. 65 din 27 martie 2000.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că impozitul pe profit suplimentar a fost corect stabilit, întrucât valoarea rămasă nerecuperată în urma valorificării prin vânzare sau prin casare, nu este deductibilă la calculul profitului impozabil.
Referitor la majorările de întârziere aferente, instanţa de fond a constatat că nu sunt datorate, societatea fiind scutită de plata lor, conform O.U.G nr. 163/2000, întrucât a achitat impozitul pe profit restant, anterior datei de 31 octombrie 2000.
Împotriva sentinţei au declarat recurs, atât reclamanta SC I.M.H. SRL, cât şi pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a susţinut că în cazul operaţiunilor de vânzare-cumpărare intervenind cererea şi oferta, valorile din contabilitate sunt orientative şi în condiţiile în care plusul obţinut din vânzare este impozabil, este firesc şi legal ca şi minusul să nu fie impozitat. În aceste împrejurări, a arătat reclamanta, nu este datorat impozitul pe profit suplimentar, stabilit pentru valoarea neamortizată a mijloacelor fixe scoase din funcţiune.
În recursul pârâţilor s-a susţinut că instanţa a procedat greşit, constatând că sunt aplicabile prevederile OUG nr. 163/2000 privind scutirea de plata majorărilor de întârziere.
Astfel, pârâţii au arătat că reclamanta nu poate beneficia de facilităţile prevăzute de ordonanţă, întrucât nu a depus la organul fiscal teritorial, situaţia majorărilor de întârziere datorate.
Examinând cauza, în raport cu motivele invocate şi având în vedere prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că ambele recursuri sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Potrivit prevederilor legale în vigoare, pe perioada 1998 - 1999, respectiv Legea nr. 15/1994, OG nr. 54/1997 şi HG nr. 909/1997, valoarea rămasă nerecuperată prin amortizarea mijloacelor fixe scoase din funcţiune înainte de expirarea duratei normale de funcţionare, prin vânzare, se include pe cheltuieli excepţionale, care, nefiind aferente veniturilor realizate, nu sunt deductibile fiscal.
În consecinţă, instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat că reclamanta datorează diferenţa de impozit pe profit calculată prin procesul-verbal de control, în sumă de 19.345.519 lei.
Apare ca nefondată şi critica formulată de pârâţi, privind aplicabilitatea prevederilor OUG nr. 163/2000, potrivit cărora majorările de întârziere sunt scutite la plată, dacă debitele restante care le-au generat, au fost achitate până la 31 octombrie 2000.
În cauză, s-a făcut dovada că societatea a achitat impozitul pe profit suplimentar, la 27 martie 2000 şi respectiv, la 14 aprilie 2000, iar cât priveşte situaţia majorărilor de întârziere aferente, aceasta era cunoscută la data întocmirii procesului-verbal de control 19 iunie 2000, documentul respectiv reţinând faptul plăţii debitului, precum şi calculul majorărilor, până la data stingerii creanţei bugetare.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca neîntemeiate, ambele recursuri declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Suceava, în nume propriu şi în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 14 din 31 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefundat.
Respinge recursul declarat de SC I.M.H. SRL împotriva aceleaşi sentinţe, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7665/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7673/2004. Contencios. La încheierea de... → |
|---|
