ICCJ. Decizia nr. 7673/2004. Contencios. La încheierea de suspendare a executării actelor administrative. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7673/2004
Dosar nr. 2175/2003
Şedinţa publică din 19 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin procesul-verbal de control fiscal, încheiat la 22 noiembrie 2001, de către Direcţia Generală de Control Fiscal din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, s-a stabilit în sarcina SC B.G.S. SRL Bucureşti, obligaţii de plată la bugetul de stat, în sumă de 30.084.144.136 lei, reprezentând T.V.A. suplimentar pentru import Soft, în perioada 1 octombrie 1996 – 30 septembrie 2001 şi 75.453.545.811 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente primei sume.
Contestaţia formulată de societatea în cauză a fost respinsă de către Direcţia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, prin Decizia nr. 92 din 28 ianuarie 2002.
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta SC B.G.S. SRL a solicitat anularea deciziei nr. 92 din 28 ianuarie 2002 a Ministerului Finanţelor Publice, care a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 718/2002.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta, la Curtea Supremă de Justiţie, care prin Decizia nr. 3540 din 19 noiembrie 2002, a casat hotărârea primei instanţe, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, cu motivarea că în cauză se impune efectuarea unei expertize contabile care să determine existenţa unui imact fiscal în perioada cuprinsă între data importului şi data la care societatea a calculat şi decontat T.V.A., pentru bunurile comercializate şi calcularea unui eventual prejudiciu.
În cursul rejudecării pricinii, reclamanta a formulat cerere de suspendare a executării, cerere admisă prin încheierea de la 1 aprilie 2003, până la soluţionarea în fond a cauzei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, Ministerul Finanţelor Publice, susţinând că încheierea recurată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- suspendarea nu se poate acorda decât în cazuri bine justificate şi pentru a preveni producerea unor pagube iminente;
- înştiinţarea de plată putea fi contestată în procedura contestaţiei la executare, în condiţiile art. 124 şi 126 din OG nr. 61/2002.
Recursul este neîntemeiat, pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi temeiurile cererii de suspendare formulată de către societatea reclamantă, instanţa de fond a reţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990, respectiv în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea producerii unei pagube iminente.
La data de 10 martie 2003, reclamantei i-a fost comunicată înştiinţarea de plată nr. 14289, prin care a fost notificată ca în termen de 15 zile să achite debitul constatat prin procesul-verbal nr. 181 din 22 noiembrie 2001, conform procedurii prevăzute de OG nr. 61/2002.
Instanţa de fond, în mod corect a reţinut că executarea actelor administrative prin care i s-au creat reclamantei, obligaţii suplimentare de plată la buget, în sumă de 105.537.689.947 lei, pe parcursul litigiului, este de natură să o expună unei pagube iminente, care nu poate fi prevenită decât prin aplicarea art. 9 din Legea nr. 29/1990.
Paguba iminentă ar consta în blocarea activităţii societăţii, disponibilizarea personalului încadrat în muncă şi imposibilitatea executării contractelor în curs de derulare, inclusiv a unor contracte de furnizare de echipamente şi programe pentru instituţii publice.
Totodată, instanţa de fond a avut în vedere şi faptul că instanţa supremă, prin Decizia nr. 3540 din 19 noiembrie 2002, a admis recursul reclamantei, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza, spre rejudecare, instanţei de fond.
Rejudecând cauza, în fond după casare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1811 din 4 noiembrie 2003, a anulat Decizia nr. 92/2002 a Ministerului Finanţelor Publice, însă sentinţa a fost recurată de către pârâtă, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, recurs aflat în curs de soluţionare.
În atare situaţie, se impune menţinerea măsurii suspendării executării actului administrativ contestat, până la soluţionarea cauzei, pentru considerentele reţinute în mod corect, de către instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice împotriva încheierii din 1 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, pronunţată în dosarul nr. 420/2003, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7670/2004. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 7675/2004. Contencios. Suspendarea executării... → |
|---|
