ICCJ. Decizia nr. 7782/2004. Contencios. împotriva deciziei Curţii de Conturi Secţia Jurisdicţională. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7782/2004
Dosar nr. 355/2004
Şedinţa publică din 22 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 45 din 15 decembrie 1999, a fost admisă în parte, încheierea de sesizare a compartimentului de control al Camerei de Conturi Caraş Severin şi s-a stabilit răspunderea juridică a pârâţilor L.C., pentru suma de 7.340.320 lei; A.T., pentru suma de 31.478.909 lei şi B.C., pentru suma de 1.909.172 lei şi au fost obligaţi la câte 25.000 lei, cheltuieli de judecată; a fost respinsă sesizarea pentru pârâţii M.R., P.P., B.C. şi S.I. şi respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată faţă de Consiliul Local Bocşa.
Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi a reţinut, în esenţă că pârâta L.C. a semnat situaţii de lucrări în care erau prevăzute nelegal cheltuieli de aprovizionare, întrucât minuta din 5 august 1997 nu era semnată decât de antreprenor SC G. SA. Pârâtul A.T. a declarat materialul lemnos exploatat (150 de plopi), din material de lucru, în material de foc; iar pârâta B.C. a întocmit un contract de închiriere obţinut prin licitaţie de SC B.I. SRL, stabilind o chirie de 2.500 lei/mp/lună, deşi licitaţia a fost câştigată pentru o chirie de 5.600 lei/mp/lună.
În privinţa pârâţilor M.R., P.P., B.C., S.I., Colegiul a constatat că aceştia au executat dispoziţiile date, fără a se putea stabili vinovăţia lor în producerea prejudiciului.
Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin Decizia nr. 167 din 6 aprilie 2000, a constatat nulitatea recursului jurisdicţional declarat de pârâta B.C., a respins recursurile jurisdicţionale ale Consiliului Local Bocşa şi al pârâtului A.T. şi a admis recursul jurisdicţional al pârâtei L.C., respingând actul de sesizare, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia nr. 3913 din 29 noiembrie 2001, a admis recursurile pârâţilor A.T., B.C. şi al Consiliului Local Bocşa şi a casat, cu trimitere, Decizia nr. 167 din 6 aprilie 2000, pronunţată de Curtea de Conturi, considerând încălcate, dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Lipsa motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază hotărârea, lipseşte posibilitatea instanţelor superioare, de a exercita controlul judecătoresc.
În privinţa recursului declarat de Consiliul Local Bocşa, instanţa supremă a constatat că împuternicirea dată semnatarului recursului jurisdicţional, este legală, aşa încât greşit s-a respins, ca fiind declarat de o persoană fără calitate.
Colegiul jurisdicţional al Curţii de Conturi, prin Decizia nr. 227 din 21 mai 2002, a admis recursurile jurisdicţionale declarate de A.T., L.C., B.C. şi Consiliul Local Bocşa şi a trimis cauza, spre rejudecare, instanţei jurisdicţionale de fond.
Instanţa de recurs jurisdicţional a reţinut că, faţă de caracterul unitar al sesizării instanţelor, se impune reluarea judecăţii fondului, pentru a se stabili autoritatea administrativă competentă să reprezinte localitatea - în considerarea art. 42 alin. (2) din Legea nr. 69/1991, acesta fiind primarul; cererile formulate de Consiliul local nu justifică condiţiile de exerciţiu ale formelor procedurale ce alcătuiesc acţiunea civilă.
Pe de altă parte, se va stabili natura juridică a actului de constatare, dacă acesta e de natură a sesiza colegiul jurisdicţional sau organele de urmărire penală, având în vedere situaţia de fapt ce constituie obiectul cauzei, individualizată pentru fiecare caz în parte, dispunându-se efectuarea unei expertize.
În rejudecare, Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi Mehedinţi, prin sentinţa nr. 21 din 17 martie 2003, a respins încheierea de sesizare nr. 112 din 1 februarie 1999, ca nelegală.
Instanţa de fond a reţinut că în situaţia analizată nu este vorba de verificări efectuate pe parcursul execuţiei bugetului, pentru a se putea întocmi un proces-verbal de constatare, în condiţiile art. 41 din Legea nr. 94/1992.
Raportul controlorilor a avut în vedere o sesizare adresată Preşedintelui României, fără a respecta reglementările impuse de Curtea de Conturi, prin actul nr. 1006 din 4 martie 1998, astfel încât nu s-a conformat competenţelor stabilite de Legea nr. 94/1992.
Pe de altă parte, procesele-verbale de constatare se trimit procurorului financiar, iar rapoartele sunt trimise completului constituit potrivit art. 36 alin. (1) lit. b) din lege.
Recursul jurisdicţional declarat de Consiliul Local Bocşa, a fost admis prin Decizia nr. 384 din 5 iunie 2003, a secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi şi a fost trimisă cauza, spre rejudecare, considerând că greşit instanţa de fond a respins sesizarea.
Potrivit art. 51 din Legea nr. 94/1992, una din modalităţile de învestire a Colegiului jurisdicţional este încheierea de sesizare a completului constituit potrivit art. 31 alin. (1) din lege, iar prezenţa Procurorului care a formulat susţineri şi cereri şi a pus concluzii, acoperă neregularităţile modalităţii de învestire.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, pârâtul A.T. a declarat recurs, susţinând că încheierea de sesizare este nelegală, pentru că procesele-verbale se trimit mai întâi, Procurorului financiar, care stabilea competenţa organului care să soluţioneze cauza.
Recurentul mai susţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 42 alin. (2) din Legea nr. 69/1991 şi art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, Consiliul Local Bocşa nu avea calitate procesuală, aşa încât instanţa de recurs jurisdicţional nu a fost legal sesizată.
Recursul este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce se vor expune:
Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi Mehedinţi a fost sesizat prin încheierea nr. 112/1999, care a avut la bază, actul de constatare intitulat „raport", efectuat în temeiul procesului-verbal de control.
Faptul că actul de sesizare s-a adresat direct instanţei, fără a parcurge procedura prealabilă, a analizei Procurorului financiar, nu atrage nulitatea actului, cât timp acesta a fost confirmat de procuror, în toate actele procesuale ale Colegiului jurisdicţional.
De aceea, în mod judicios, instanţa de recurs jurisdicţional a considerat, în temeiul dispoziţiilor art. 51 din Legea nr. 94/1992, republicată, că învestirea Colegiului jurisdicţional a fost legală.
În privinţa calităţii procesuale a Consiliului Local Bocşa, instanţa de fond avea obligaţia să se pronunţe, motivat.
Potrivit dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Prin Decizia de casare nr. 227 din 21 mai 2002, instanţa de recurs jurisdicţional a trasat obligaţia instanţei de fond, de a stabili dacă cererile formulate în numele Consiliului Local Bocşa, sunt o iniţiativă de interes local, în măsură să justifice exerciţiul formelor procedurale ce alcătuiesc acţiunea civilă.
Nepronunţându-se asupra acestei situaţii, instanţa de recurs jurisdicţional nu avea căderea să înlăture, pentru lipsa calităţii procesuale, o persoană care a stat în proces de-a lungul dezbaterilor şi concluziilor puse pe parcursul celor trei cicluri procesuale derulate.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 384 din 5 iunie 2003, pronunţată de secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.T., împotriva deciziei nr. 384 din 5 iunie 2003 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7781/2004. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 7786/2004. Contencios. Refuz îndreptare... → |
|---|
