ICCJ. Decizia nr. 7780/2004. Contencios. împotriva deciziei Secţiei Jurisdicţionale a Curţii de Conturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.7780/2004
Dosar nr. 352/2004
Şedinţa publică din 22 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 29 din 1 aprilie 2003, Colegiul jurisdicţional Bistriţa Năsăud a respins ca nefondată, contestaţia formulată de P.L., împotriva deciziei de imputare nr. 30 din 31 mai 2002, emisă de Spitalul Orăşenesc Năsăud, pentru suma de 4.432.326 lei, reprezentând drepturi salariale încasate în perioada 1 iunie 2001 - 30 aprilie 2002, considerate necuvenite.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Colegiul jurisdicţional Bistriţa Năsăud a reţinut că în urma controlului efectuat la Spitalul Orăşenesc Năsăud, prin Raportul de control intermediar din 31 mai 2002, întocmit de Direcţia de Control Financiar Ulterior Bistriţa-Năsăud, se reţine faptul că s-au majorat salariile de încadrare, la o parte a personalului, cu 10%, în mod nelegal. S-a produs, astfel, un prejudiciu în sumă de 469.573.693 lei, pentru care se face vinovată conducerea spitalului.
Unitatea controlată a emis decizii de imputare pentru recuperarea sumelor de la beneficiarii acestora, în condiţiile prevăzute de art. 106 şi 108 C. muncii. Împotriva deciziei de imputare emisă în sarcina sa, fiecare persoană vizată a formulat contestaţie, solicitând anularea acesteia, ca fiind nelegală şi netemeinică, apreciind că sumele au fost corect acordate.
Prin dispoziţia nr. 85 din 28 iunie 2001, începând cu 1 iunie 2001 s-au majorat salariile personalului intimatei, în baza prevederilor OUG nr. 42/2001. Conform art. 2 alin. (3) din OUG nr. 42/2001, salariile de bază individuale ale personalului, care se situează între limitele prevăzute în anexele la OUG nr. 24/2000, avute la data aplicării OUG nr. 42/2001, trebuiau majorate cu 7%, începând cu luna martie şi cu 7%, începând cu luna iunie, faţă de luna mai a anului 2001. Din lipsă de fonduri, ambele procente au fost cumulate şi s-a acordat 14% în total, începând cu 1 iunie 2001. Din anexa nr. 2 la raportul de control, rezultă că la o parte a personalului intimatei, începând cu 1 iunie 2001 s-a aplicat o majorare de 24% (14%, plus 10%), încălcându-se, astfel, normele legale menţionate mai sus. De altfel, în cuprinsul deciziei nici nu se indică un temei legal pentru majorarea cu 10% a salariului. Nu poate fi primită susţinerea că cei 10% acordaţi în plus, peste prevederile legale, ar reprezenta o completare a salariului de bază, în conformitate cu OG nr. 24/2000 şi fişele de evaluare, deoarece aceste prevederi se referă doar la anul 2000, iar salariile de încadrare ale personalului sunt între limitele prevăzute de anexele la ordonanţă şi, de asemenea, sunt în conformitate cu statele de funcţii aprobate de Direcţia de Sănătate Publică a judeţului Bistriţa Năsăud.
În consecinţă, este cert că s-a produs o pagubă la unitatea intimată, din vina conducerii acesteia, prin acordarea unor drepturi salariale necuvenite. Recuperarea pagubei urmează a se face în condiţiile art. 106 şi 108 C. muncii, respectiv de la persoana care a încasat suma nedatorată, deoarece vizează o perioadă de sub un an.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs jurisdicţional, contestatoarea P.L., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin Decizia nr. 371 din 3 iunie 2003, a respins recursul jurisdicţional, reţinând, în esenţă, pe de o parte, că OUG nr. 42/2001, vizează creşterile salariale aferente anului 2001, faţă de luna decembrie 2000, fiind aplicabile între altele, şi personalului salarizat potrivit OUG nr. 24/2000, iar, pe de altă parte, că susţinerile recurentei-contestatoare că, în anul 2000, neacordarea drepturilor salariale cuvenite s-a făcut în mod abuziv, nu poate constitui obiectul analizei instanţei şi că în condiţiile arătate, sumele nelegal acordate trebuie recuperate de la cei ce le-au încasat.
Şi împotriva acestei decizii, P.L. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
În esenţă, recurenta a susţinut că în conformitate cu art. 2 din OUG nr. 42/2001, salariile de bază prevăzut la limită minimă în anexele OUG nr. 24/2000, vor fi majorate în anul 2001 şi că fapta conducerii Spitalului Orăşenesc Năsăud, de a amâna în mod nejustificat, aplicarea art. 2 din OUG nr. 24/2000, nu-i pot fi imputabile. În plus, recurenta a arătat că dispoziţiile nr. 85 şi nr. 131/2001 nu au fost anulate nici până în prezent, fiind o recunoaştere a faptului că dreptul salarial în litigiu trebuia acordat încă din anul 2000.
Examinându-se Decizia atacată, în raport cu criticile formulate, cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Interpretarea logică, sistematică şi în succesiunea lor a prevederilor OUG nr. 24/2000 şi a celor a OUG nr. 42/2001, duce la concluzia că pentru aplicarea corectă a majorărilor salariale din anul 2001, era necesară asigurarea unui salariu de bază, corespunzător OUG nr. 24/2000 - art. 2 şi 4 şi Anexa nr. 41.
Procentul de 10% acordat asistentelor medicale ale Spitalului Orăşenesc „Dr. George Trifon" Năsăud, deci şi recurentei-contestatoare, reprezintă în mod cert salariul cuvenit ce trebuia acordat în anul 2000. Cum, însă, salariul de încadrare, în concordanţă cu dispoziţiile OUG nr. 24/2000, nu a fost realizat în anul 2000, de către Spitalul Orăşenesc Năsăud, s-a procedat la acordarea procentului de 10%.
În aceste condiţii, suma de 4.432.326 lei nu constituie prejudiciu pentru unitatea spitalicească intimată, iar Decizia de imputare nr. 97 din 31 mai 2002 este nelegală.
În baza considerentelor arătate în cele ce preced, se va admite recursul, se va casa Decizia atacată, precum şi sentinţa nr. 29 din 1 aprilie 2003 a Colegiului jurisdicţional Bistriţa Năsăud, iar, în fond se va admite contestaţia L.P. şi se va anula Decizia de imputare nr. 90/2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P.L., împotriva deciziei nr. 371 din 3 iunie 2003 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională.
Casează Decizia sus-menţionată şi sentinţa nr. 29 din 1 aprilie 2003 a Colegiului jurisdicţional Bistriţa Năsăud.
În fond, admite contestaţia şi anulează Decizia de imputare nr. 90 din 31 mai 2002, emisă de Spitalul Orăşenesc Năsăud.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7778/2004. Contencios. Refuz rezolvare... | ICCJ. Decizia nr. 7781/2004. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
