ICCJ. Decizia nr. 7801/2004. Contencios. împotriva deciziei Secţiei Jurisdicţionale a Curţii de Conturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7801/2004
Dosar nr. 361/2004
Şedinţa publică din 26 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 34 din 1 aprilie 2003, pronunţată în dosarul nr. 71/2002, Colegiul jurisdicţional Argeş a admis pct. 3.11 al încheierii de sesizare nr. 279/59 din 19 august 2002, a completului constituit în cadrul Direcţiei de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi Argeş şi a obligat pârâţii C.V. şi S.G., în solidar, la plata către Consiliul Local Mioveni, a sumei de 1.108.172.948 lei, despăgubiri civile, precum şi la dobânda aferentă.
S-au menţinut măsurile asiguratorii dispuse asupra bunurilor pârâţilor, iar aceştia au fost obligaţi la câte 200.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că în vederea descărcării de gestiune a Consiliului Local Mioveni, Direcţia de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi Argeş a efectuat un control la această instituţie, ocazie cu care s-a constatat că bugetul Consiliului Local al oraşului Mioveni a fost prejudiciat cu suma de 1.594.800.519 lei, prin săvârşirea a 12 fapte prejudiciabile:
La pct. 3.11, s-a reţinut că în perioada iulie - decembrie 2001, s-a plătit nelegal suma de 1.108.172.948 lei, cu titlu de lucrări de reparaţii şi amenajare (compartimentare) a spaţiului situat la parterul blocului P.2A, deşi acesta nu făcea parte din patrimoniul Primăriei, fiind un bun propriu al SC R. SA Mioveni şi fiind înregistrat ca mijloc fix, la această societate. Mai mult, începând cu data de 10 ianuarie 2001, proprietarul a închiriat acest spaţiu, Poliţiei Mioveni.
S-a considerat că plata nelegală, este consecinţa conduitei Primarului C.V. şi a contabilei S.G.
În baza actului de control, completul constituit în cadrul Direcţiei de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi Argeş, pentru descărcarea de gestiune a Consiliului Local al oraşului Mioveni, prin încheierea nr. 279/59 din 19 august 2002, a dispus sesizarea Colegiului jurisdicţional Argeş, în vederea stabilirii răspunderii juridice pentru prejudiciile în sumă totală de 1.594.800.519 lei.
Prima instanţă a reţinut faptul că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, în sarcina pârâţilor C.V. şi S.G., pentru prejudiciul cauzat şi reţinut în actul de sesizare.
Potrivit art. 25 alin. (4) din Legea nr. 189/1998, ordonatorii de credite - în speţă, Primarul C.V., au obligaţia de a angaja şi a utiliza creditele bugetare, numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor sau serviciilor publice respective, prin respectarea dispoziţiilor legale.
De asemenea, art. 57 alin. (2) din acelaşi act normativ, stipulează că nu poate fi înscrisă în bugetul local şi nici nu poate fi efectuată din acest buget, vreo cheltuială pentru care nu există bază legală.
Faţă de cele două dispoziţii legale, instanţa a reţinut că dispunând cheltuirea sumei de 1.108.172.948 lei, pentru repararea şi amenajarea unui spaţiu ce nu aparţinea Primăriei, ci unei societăţi comerciale care-l avea înregistrat în capitalul propriu, ca mijloc fix şi care urmare a amenajării, a închiriat spaţiul respectiv, realizând venituri, Primarul C.V. a săvârşit o faptă ilicită.
Prejudiciul a fost produs şi ca urmare a conduitei contabilei S.G., care a acordat viza de control financiar preventiv, deşi, prin neacordarea vizei, putea preîntâmpina folosirea nelegală a sumei. Ca atare, cei doi au fost obligaţi la despăgubiri civile şi la dobânda aferentă.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs jurisdicţional, recurenţii C.V. şi S.G., criticând-o, ca nelegală, întrucât suma care se pretinde că a fost cheltuită nejustificat, nu a ieşit din patrimoniul oraşului pe care-l gestionează administraţia publică locală, atâta timp, cât blocul P.2A se regăseşte la SC R. SA Mioveni, ce aparţine Consiliului Local al oraşului Mioveni. Mai mult, se consideră că spaţiu acesta are o utilitate publică, fiind folosit ca sediu al Serviciului Public de Evidenţă a Populaţiei.
Prin Decizia nr. 452/2003 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, a fost respins recursul jurisdicţional formulat de C.V. şi S.G., reţinându-se că sentinţa este legală şi temeinică.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, aceleaşi părţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat că potrivit art. 68 din Legea nr. 215/2001, primarul asigură şi sprijină punerea în aplicare, a legilor şi dispune măsurile necesare de sprijin, pentru aplicarea acestora; că potrivit OG nr. 84/2001, în subordinea consiliilor locale au luat fiinţă serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor, care necesitau spaţii adecvate de funcţionare, fapt ce a determinat cheltuirea sumelor în discuţie; că aceste cheltuieli au fost efectuate în baza listei cheltuielilor care se prevăd în bugetele locale conform Legii nr. 189/1998; că recurenţii au îndeplinit o acţiune impusă de lege (OG nr. 84/2001).
S-a mai arătat că prin hotărârea Consiliului Local Mioveni, nr. 75 din 10 iulie 2003, spaţiul respectiv a fost trecut din patrimoniul SC R. SA, în patrimoniul oraşului Mioveni, astfel încât nu mai există prejudiciu în patrimoniul localităţii Mioveni, iar instanţa nu s-a pronunţat asupra acestui act şi nici asupra următoarelor acte: contractul de închiriere nr. 10365/2003, încheiat între Consiliul Local Mioveni şi Inspectoratul de Poliţie al judeţului Argeş; nota de contabilitate nr. 120/2003, prin care se face dovada preluării spaţiului, în patrimoniului oraşului Mioveni şi înregistrării cheltuielilor, în contabilitatea primăriei.
Verificând cauza, în funcţie de motivarea recursului, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Din probele administrate în cauză, rezultă că suma de 1.108.172.948 lei a fost folosită din bugetul local, pentru repararea şi amenajarea unui spaţiu situat la parterul bl. P.2A, proprietatea SC R. SA Mioveni. Această societate a fost înfiinţată şi a funcţionat în condiţiile autonomiei financiare şi patrimoniale, cu patrimoniu distinct, personalitate juridică proprie, neavând nici o relevanţă juridică, sub aspectul dezbătut, faptul că acţiunile societăţii erau deţinute în totalitate de către Consiliul Local al oraşului Mioveni.
Activitatea acestei societăţi comerciale este independentă de cea a Consiliului Local al oraşului Mioveni şi ea trebuie să utilizeze resurse proprii sau resurse atrase în condiţii legale.
Recurenţii au folosit suma la care au fost obligaţi, din bugetul Consiliului Local Mioveni, fără să existe o bază legală, fără încheierea vreunui act juridic între societatea comercială şi consiliul local.
Împrejurarea că în timpul procesului, prin hotărârea nr. 75 din 10 iulie 2003 a Consiliului Local Mioveni spaţiul pentru care s-au efectuat cheltuielile imputate recurenţilor, a fost trecut în patrimoniul oraşului, nu are nici o relevanţă juridică, în ce priveşte răspunderea delictuală a părţilor. La momentul săvârşirii faptei prejudiciabile, spaţiul respectiv se afla în patrimoniul societăţii comerciale, iar prejudiciul a fost produs la acea dată, în patrimoniul oraşului Mioveni, de către primar şi contabil, prin conduita lor ilicită.
Instanţa Curţii de Conturi s-a pronunţat implicit asupra mijloacelor de probă invocate de recurenţi, întrucât a stabilit fapta, paguba şi legătura de cauzalitate dintre acestea.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare a deciziei, care să poată fi analizate din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.V. şi de S.G., împotriva deciziei nr. 452 din 9 septembrie 2003 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7797/2004. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 7810/2004. Contencios. Anulare parţială... → |
|---|
