ICCJ. Decizia nr. 7813/2004. Contencios. Anulare decizie D.G.V. şi taxă de constatare A.N.F.P. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7813/2004
Dosar nr. 531/2004
Şedinţa publică din 26 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 12 septembrie 2003 şi precizată ulterior, reclamanta M.M. a chemat în judecată Autoritatea Naţională a Vămilor şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, solicitând anularea deciziilor nr. 1264 şi nr. 1265 din 14 august 2003, a adresei nr. 46.984 din 15 august 2003 şi a notei de constatare nr. 43.254 din 25 iulie 2003 şi obligarea Autorităţii Naţionale a Vămilor, la respectarea deciziei sale nr. 1162 din 15 iulie 2003, prin care reclamanta a fost numită în funcţia publică de inspector principal.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că potrivit Legii nr. 188/1999 şi OG nr. 16/1998, a fost numită în funcţia de inspector de specialitate A III 1 şi că potrivit dispoziţiilor Legii nr. 161/2003, Direcţia Generală a Vămilor avea obligaţia de a efectua reîncadrarea funcţionarilor publici, pe noile funcţii publice, până la 15 iulie 2003.
Susţine reclamanta, că deciziile atacate au fost emise cu încălcarea termenelor prevăzute de Legea nr. 161/2003 şi fără a se ţine seama de criteriile stabilite prin OG nr. 218/2003.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1830 din 5 noiembrie 2003, a respins excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere referitor la nota de constatare a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, a admis acţiunea reclamantei, a anulat actele administrative atacate şi a menţinut dispoziţiile deciziei nr. 1162 din 15 iulie 2003, a Direcţiei Generale a Vămilor, prin care reclamanta a fost numită inspector principal.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs, pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, susţinând în esenţă că, nota de constatare emisă de ea, nu poate fi asimilată unui act administrativ, că în mod greşit instanţa a apreciat că aceasta a declanşat litigiul dintre părţi şi că termenele prevăzute de Legea nr. 161/2003, sunt termene de recomandare, şi nu de decădere.
Recursul este nefondat.
În temeiul art. 21 lit. c) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarului public (modificată şi completată prin Legea nr. 161/2003), s-a deplasat la sediul Agenţiei Naţionale a Vămilor, Secretarul general al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
În urma verificării modului de aplicare a legislaţiei privind reîncadrarea funcţionarilor publici din sistemul vamal, reprezentantul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici a încheiat nota de constatare nr. 43.254 din 25 iulie 2003, prin care s-a dispus reanalizarea tuturor reîncadrărilor funcţionarilor publici, până la 15 iulie 2003, prin aplicarea unitară şi corectă a criteriului prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. d) din Ordinul nr. 218 din 27 mai 2003, stabilindu-se un punctaj minim pentru fiecare categorie de funcţionari publici. S-a mai dispus ca reanalizarea să fie efectuată de o comisie formată din reprezentanţii Direcţiei Generale a Vămilor şi ai Uniunii Sindicatelor Funcţionarilor Publici din România, precum şi revocarea actelor administrative de reîncadrare, adoptate până la 25 iulie 2003.
Conformându-se acestor dispoziţii, Directorul general al Direcţiei Generale a Vămilor a emis deciziile nr. 1264 şi nr. 1265 din 14 august 2003, contestate de către reclamanta-intimată.
Din actele dosarului rezultă că prin Decizia nr. 1162 din 15 iulie 2003, emisă de Direcţia Generală a Vămilor, M.M. a fost numită inspector principal, având un punctaj de 8,71, în funcţie de calificativul obţinut la ultima evaluare, de funcţia publică deţinută până la acea dată, de vechimea în specialitate şi de complexitatea şi importanţa atribuţiilor prevăzute în fişa postului, potrivit criteriilor stabilite prin Ordinul nr. 218/2003 al Preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Ulterior, dispunându-se măsura anulării tuturor reîncadrărilor efectuate în sistemul vamal şi efectuarea unei noi reîncadrări, procedând la simpla omologare pe orizontală a funcţiilor deţinute anterior, cu noile funcţii, indiferent de criteriile imperative stabilite prin Ordinul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici nr. 218/2003, hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică, recursul declarat de pârâtă se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici împotriva sentinţei nr. 1830 din 5 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7810/2004. Contencios. Anulare parţială... | ICCJ. Decizia nr. 7821/2004. Contencios.. Recurs în anulare → |
|---|
