ICCJ. Decizia nr. 7871/2004. Contencios.. Revizuire
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7871/2004
Dosar nr. 2179/2004
Şedinţa publică din 27 octombrie 2004
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 10 februarie 2004, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Societatea Agricolă A. Purani a formulat cerere de revizuire, conform art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., împotriva deciziei nr. 3466 din 14 noiembrie 2002, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
În motivarea cererii, revizuienta a susţinut că leasingul ce a făcut obiectul contractului nr. 102/1997, încheiat între firma franceză T. şi Societatea Agricolă A. Purani, conform declaraţiilor vamale nr. 1076 din 21 octombrie 1997, nr. 1093 din 23 octombrie 1997 şi nr. 1046 din 9 octombrie 1997, a fost reziliat şi bunurile, respectiv două tractoare identificate prin nr. S/N R 8 8100P011485 şi S/N R 8100P010305, cu echipamentul aferent (două pluguri cu 7 brăzdare şi două discuri cu nr. de identificare S/N N 00630X013927 şi S/N N 00630X013865), au fost vândute către SC T.A. SRL Slobozia, aceasta din urmă făcând toate formalităţile vamale conform Declaraţiei vamale nr. 1588 din 28 martie 2003.
Aşa fiind, revizuienta susţine că, întrucât bunurile nu au fost cumpărate de ea, nu se pot încasa taxele pe valoarea adăugată aferentă valorii reziduale şi nici taxele vamale.
Revizuienta susţine că se încadrează în dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor (respectiv acte din care rezultă că bunurile au fost cumpărate ulterior importului, de o altă firmă).
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin Decizia nr. 3466 din 14 noiembrie 2002, Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a respins recursul declarat de SC A. Purani, comuna Vităneşti, judeţul Teleorman, împotriva sentinţei civile nr. 1288 din 8 octombrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
S-a reţinut că revizuienta-reclamantă, la data de 15 august 1997, a încheiat contractul nr. 102, contract de leasing, având ca obiect utilaje agricole. S-au întocmit declaraţiile de import temporar nr. 1076 din 21 octombrie 1997 şi nr. 1088 din 22 octombrie 1997 şi nr. 1093 din 23 octombrie 1997, fiind acordat de organele vamale, regimul de admisie temporară, data limită pentru încheierea operaţiunilor vamale fiind 15 octombrie 1999. Reclamanta nu a făcut nici o obiecţiune, dar ulterior, la 11 octombrie 1999, a solicitat prelungirea termenului pentru care a fost acordat regimul suspensiv, fiind încheiat cu partenerul francez adendum la contract pentru un nou termen, adică 30 noiembrie 2001.
Organul vamal a încuviinţat cererea de prelungire a regimului suspensiv, urmând ca operaţiunea să fie făcută până la 9 august 2000, termen agreat de reclamantă. Cum până la 8 iulie 2000, potrivit art. 3 din OG nr. 12/1995, reclamantul nu a depus declaraţie de import definitiv, deci cu 30 de zile înainte de expirarea termenului de încheiere a regimului vamal suspensiv, autoritatea vamală a făcut aplicarea prevederilor art. 95 alin. (2) din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal. Deci, s-a dispus din oficiu încheierea regimului vamal suspensiv, taxele fiind stabilite conform art. 155 din HG nr. 626/1997 şi art. 4 din OG nr. 12/1995.
De precizat că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 1079/2001, ca nelegală, respectiv în mod greşit organul vamal a reţinut că reclamanta nu a depus declaraţiile vamale de import la regim de admitere temporară, impunându-i-se datoria vamală de 2.052.914.291 lei.
Prin sentinţa nr. 1288 din 8 octombrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, menţinută prin respingerea recursului prin Decizia nr. 3466 din 14 noiembrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, atacată în cauză cu calea extraordinară de atac, s-a reţinut expres că declaraţiile vamale au fost depuse peste termen, de revizuientă, fiindu-i aplicate dispoziţiile art. 4 din OG nr. 12/1995.
Faţă de cele reţinute mai sus, având în vedere cererea de revizuire formulată în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a respinge cererea, ca fiind neîntemeiată faţă de dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Aşa cum rezultă din însăşi textul invocat ca temei al cererii de revizuire, respectiv art. 322 pct. 5, se poate cere revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci evocă fondul: „dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor". De asemenea, se mai poate cere revizuire, dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În cauză, nici una din situaţii nu este realizată. Textul art. 322 pct. 5 este de strictă respectare, astfel încât nefăcându-se dovada cu existenţa unui înscris ce trebuie să îndeplinească condiţiile stabilite de lege şi neexistând nici cea de a doua situaţie prevăzută de textul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., cererea urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de Societatea Agricolă A. Purani împotriva deciziei nr. 3466 din 14 noiembrie 2002 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7862/2004. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 7893/2004. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
