ICCJ. Decizia nr. 7859/2004. Contencios. împotriva deciziei Curţii de Conturi Secţia Jurisdicţională. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7859/2004
Dosar nr. 385/2004
Şedinţa publică din 27 octombrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi a municipiului Bucureşti, a sesizat Colegiul jurisdicţional Bucureşti al Curţii de Conturi şi a solicitat obligarea pârâţilor: D.N., Ş.M., SC, M.C., G.E., P.A., C.D. şi M.D., la plata în solidar către C.N. T. SA, a sumei de 59.981,93 dolari SUA, cu titlu de daune, reprezentând plăţi nejustificate din creditul de la B.E.I., pentru lucrări necorespunzătoare calitativ, executate de SC S. Ltd. şi SC L.R. SRL, pentru reabilitare hangarului de avioane şi a sumei de 5.785,4 dolari SUA, cu titlu de daune, reprezentând plăţi fără contraprestaţie către SC L.R. SRL.
S-a arătat că din verificarea documentelor privind reabilitarea pardoselii hangarului, obiectiv finanţat din creditul extern contractat cu B.E.I., organul de control a constatat plata nejustificată din creditul primit, a sumei de 59.981,93 dolari SUA, pentru lucrări necorespunzătoare calitativ executate de constructorul SC S. Ltd. şi SC L.R. SRL.
Faptul că lucrarea este necorespunzătoare calitativ şi necesită refacerea integrală, este atestat de Minuta TL 0022 din 18 aprilie 2001, unde sunt precizate deficienţele de execuţie şi lucrările compromise, constând în fisuri, desprinderi ale stratului de material, etc.
S-a constatat de organul de control, că, deşi furnizorii SC S. Ltd şi SC L.R. SRL se angajau să remedieze lucrările compromise, această intenţie nu a avut însă şi finalitate, astfel că C.N. T. SA a fost prejudiciată cu suma de 59.981,93 dolari SUA.
Totodată, s-a constatat că C.N. T. SA a achitat din creditul B.E.I., în favoarea SC L.R. SRL, suma de 34.776,33 dolari SUA, iar materialele puse în operă pentru lucrarea necorespunzătoare calitativ, sunt în sumă de 28.990,93 dolari SUA.
În acest fel C.N. T. SA a achitat către SC L.R. SRL, suma de 5.785,44 dolari SUA, fără o contraprestaţie din partea acesteia.
A concluzionat că utilizarea nelegală a sumei totale de 65.767,33 dolari SUA (59.981,93 dolari SUA, plus 5.785,4 dolari SUA), pe relaţiile contractuale cu SC S. Ltd. şi SC L.R. SRL, este consecinţa unui complex de factori şi anume: întocmirea incompletă a documentaţiei tehnice pentru începerea procedurii de licitaţie, neorganizarea licitaţiei publice conform prevederilor contractuale de împrumut şi legislaţia în vigoare, derularea şi execuţia deficitară a lucrărilor, efectuarea de plăţi fără contraprestaţie.
Răspunderea pentru utilizarea sumei s-a arătat că revine:
- economist D.N., director general, care avea obligaţia gestionării eficiente a sumelor provenite din creditul extern contractat cu B.E.I., precum şi în calitate de semnatar al contractelor încheiate pentru executarea pardoselii hangarului.
- inginer Ş.M., fost director tehnic, care nu a asigurat întocmirea întregii documentaţii tehnice, necesare procedurii de achiziţie şi în calitate de semnatar al contractelor de achiziţie cu SC S. Ltd. şi SC L.R. SRL.
- inginer S.C., director tehnic, care în calitate de semnatar al protocolului din 9 iulie 2001, încheiat cu SC L.R. SRL, prin care se exonerează de răspundere, furnizorul, deşi nu a fost recuperată suma, fără contraprestaţie şi nici A contravalorii materialelor puse în operă, care au fost deteriorate.
- economist M.C., contabil-şef, care în calitate de semnatar al contractului, cu furnizorii şi al documentelor de plată către aceştia, nu a luat măsuri de recuperare a sumelor achitate pentru lucrarea deteriorată sau avansate, fără executarea unei contraprestaţii.
- inginer G.E., diriginte de şantier, în calitate de semnatar al recepţiei parţiale.
- inginer P.A., şef compartiment logistic, în calitate de semnatar al contractelor de execuţie, de membru al comisiei de recepţie şi semnatar al procesului-verbal de recepţie preliminar nr. 84 din 30 martie 2001, care a stat la baza achitării contravalorii lucrărilor defectuoase.
- inginerii C.D. şi M.D., în calitate de membri în comisia de selecţie a ofertelor.
Colegiul jurisdicţional al municipiului Bucureşti, prin sentinţa nr. 173 din 1 noiembrie 2002, a respins ca neîntemeiat, actul de sesizare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, deşi lucrarea s-a dovedit a fi necorespunzătoare calitativ, nu s-a putut stabili cu certitudine vinovăţia pârâţilor în cauză, nici măcar pentru deficienţele arătate de organele de control.
Din actele depuse la dosar a rezultat că între beneficiarul lucrării, C.N. T. SA şi I.P.T.A.N.A., s-a încheiat un contract-cadru de proiectări, care avea ca obiect, documentaţii de proiectare în întocmirea documentelor necesare obţinerii avizelor şi acordurilor prevăzute de lege, pentru RK H.A., pe Aeroportul Internaţional Bucureşti - Otopeni, proiect care cuprinde întreaga documentaţie, fiind ataşat la dosar.
Documentaţia cuprinde două variante de execuţie, din care a fost aleasă varianta cea mai simplă, astfel cerinţa legii a fost îndeplinită.
Alegerea oricăreia din cele două variante a implicat şi asumarea unor riscuri, unitatea chiar precizând că lucrarea de reparaţie - refacere a pardoselii, a reprezentat o premieră în domeniul infrastructurii aviaţiei civile române, neexistând nici un fel de experienţă anterioară.
În aceste condiţii nu putea fi imputată membrilor comisiei de selecţie a ofertelor şi conducerii unităţii, alegerea variantei mai simple şi mai ieftine, iar faptul că alegerea acestei variante s-a făcut prin selecţie de oferte, şi nu prin licitaţie, nu are relevanţă.
Între beneficiar şi constructor s-a încheiat un act adiţional la contract, prin care executantul se obliga să refacă lucrarea în varianta a doua, conform soluţiei nr. 1 din raportul de expertiză tehnică, la aceeaşi valoare la care s-ar fi executat iniţial, respectiv 214.135 dolari SUA (în care se includea şi suma deja cheltuită, de 65413,7 dolari SUA). De asemenea, executantul se obliga să constituie în favoarea beneficiarului, o asigurare la valoarea integrală a contractului, de 214.135 dolari SUA, pe perioada de garanţie a lucrării de doi ani.
Împotriva sentinţei nr. 173 din 1 noiembrie 2002 a Colegiului jurisdicţional a municipiului Bucureşti, Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi a municipiului Bucureşti a declarat recurs jurisdicţional.
Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin Decizia nr. 288 din 8 mai 2003, a admis recursul jurisdicţional şi a casat sentinţa, cu trimitere, spre rejudecare, aceluiaşi colegiu, întrucât instanţa de fond nu a efectuat o cercetare judecătorească, ci s-a mulţumit să constate existenţa unei situaţii dedusă din actul de sesizare.
Nu s-au motivat reţinerile făcute, care sunt contradictorii ori străine de natura pricinii, hotărârea fiind dată cu aplicarea greşită a legii, problema prejudiciului cauzat prin efectuarea unei lucrări „necorespunzătoare calitativ", trebuie tratată în raport direct cu modul în care a fost afectată siguranţa transporturilor aeriene, aici existând un risc agravat, ce duce automat la agravarea răspunderii persoanelor cu funcţii decizionale importante.
Considerând hotărârea, nelegală, atât C.N. T. SA, cât şi fiecare din persoanele fizice care au făcut obiectul actului de sesizare, au declarat recurs.
În cele nouă recursuri, se arată în esenţă că secţia jurisdicţională a ignorat probele administrate în cauză, care sunt hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii şi din care rezultă că nu există nici un fel de prejudiciu nici pentru companie, nici pentru SC T. SA, nici pentru B.E.I. sau statul român, întrucât în prezent, lucrarea executată este corespunzătoare, nici o persoană nu este vinovată, astfel că în urma admiterii recursurilor, se impune casarea deciziei pronunţate de secţia jurisdicţională şi respingerea recursului Procurorului financiar împotriva sentinţei nr. 173 din 1 noiembrie 2002 a Colegiului jurisdicţional al Camerei de Conturi.
Recursurile sunt nefondate.
Potrivit dispoziţiilor art. 261 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Verificând sentinţa pronunţată de Colegiul jurisdicţional, ca urmare a recursului declarat de Procurorul financiar, secţia jurisdicţională a reţinut că instanţa nu a efectuat o cercetare judecătorească, ci s-a mulţumit să constate existenţa unei situaţii dedusă din actul de sesizare, respectiv nu există o analiză a probelor administrate, concluziile trase fiind contradictorii.
Această „motivare" constituie o vădită nelegalitate, ce duce la nulitatea hotărârii, cu consecinţa casării sentinţei, cu trimitere, spre rejudecare, soluţie pronunţată în Decizia atacată.
De precizat că, prin OUG nr. 117/2003, s-a dispus preluarea activităţii jurisdicţionale a instanţelor Curţii de Conturi, de către instanţele judecătoreşti, astfel că, respingându-se recursurile, ca nefondate, urmează a se înainta dosarul, conform art. 2 lit. b) din ordonanţa menţionată, la curtea de apel, spre soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de C.N. T. SA, D.N., Ş.M., S.C., C.M., P.A., M.D., D.C. şi G.E., împotriva deciziei nr. 288 din 8 mai 2003 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7856/2004. Contencios. Anulare decizie... | ICCJ. Decizia nr. 7862/2004. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
