ICCJ. Decizia nr. 7893/2004. Contencios. împotriva deciziei Secţiei Jurisdicţionale a Curţii de Conturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7893/2004
Dosar nr. 400/2004
Şedinţa publică din 28 octombrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin adresa nr. 9214/18D/2002 a Procurorului financiar al Camerei de Conturi Arad, către Colegiul jurisdicţional Arad, înregistrată la 29 august 2002, s-a solicitat obligarea Direcţiei Generale de Muncă şi Solidaritate Socială a judeţului Arad, să vireze la bugetul de stat, suma de 60.230.000 lei, cu titlu de T.V.A., suma de 45.396.320 lei, cu titlu de majorări de întârziere şi suma de 2.108.050 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere, precum şi obligarea numiţilor M.C., N.V. şi F.A., în solidar, la plata despăgubirilor civile către Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială a judeţului Arad.
Colegiul jurisdicţional Arad a admis sesizarea, prin sentinţa nr. 71 din 19 decembrie 2002, în sensul că a obligat Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială a judeţului Arad, să vireze la bugetul statului, sumele solicitate prin sesizare, constatând că s-a plătit la buget, suma de 60.230.000 lei, reprezentând T.V.A. şi a obligat pârâţii, persoane fizice, să plătească Direcţiei Generale de Muncă şi Solidaritate Socială a judeţului Arad, suma de 107.734.370 lei, cu titlu de despăgubiri civile, din care s-a recuperat suma de 60.230.000 lei, reprezentând T.V.A., a înfiinţat sechestru asigurator asupra bunurilor mobile ale pârâţilor persoane fizice, până la concurenţa sumei de 47.504.370 lei şi i-a obligat pe aceştia, la plata a câte 100.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către stat.
În motivarea sentinţei se reţine că pentru recuperarea debitelor restante la bugetul asigurărilor sociale de stat ale SC I. SA Lipova, Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială a judeţului Arad, ca organ de executare, a procedat la vânzarea la licitaţie publică, a bunurilor acestei societăţi, asupra cărora anterior s-a înfiinţat sechestru, şi a numit în comisia de licitaţie, pe pârâţii M.C., N.V. şi F.A., respectiv de directorul general, şeful corpului de control şi consilierul juridic al instituţiei.
Se mai reţine că aceştia au vândut bunurile respective, cu suma de 317.000.000 lei, dar nu au calculat T.V.A., în sumă de 60.230.000 lei, iar pentru nevirarea T.V.A. la bugetul statului, s-au stabilit majorări de întârziere în sumă de 45.396.320 lei şi penalităţi de întârziere, în sumă de 2.108.050 lei, conform HG nr. 1043/2001 şi a OG nr. 26/2001.
Consideră că membrii comisiei de licitaţie sunt răspunzători de necalcularea T.V.A. şi virarea acesteia la bugetul statului, ceea ce impune obligarea lor în solidar, la plata sumelor reţinute în actul de sesizare, dar constată că între timp a fost recuperată suma de 60.230.000 lei, reprezentând T.V.A., care s-a virat apoi la bugetul statului.
Instanţa a reţinut şi că cererea pârâtei F.A., de chemare în garanţie a numiţilor M.G., L.A. şi G.V., nu este admisibilă, pentru că aceştia nu pot fi subiect al raportului juridic obligaţional dedus judecăţii.
Curtea de Conturi a României, secţia jurisdicţională, prin Decizia nr. 271 din 17 aprilie 2003, a respins recursurile jurisdicţionale declarate de Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială a judeţului Arad, M.C. şi N.V., împotriva sentinţei nr. 71/2002 a Colegiului jurisdicţional Arad şi a obligat recurenţii, la câte 100.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea statului.
În motivarea deciziei se reţine că recursurile sunt neîntemeiate, deoarece în documentaţia privind bunurile vândute la licitaţie, nu se face referire la T.V.A. şi cum T.V.A., la care s-au calculat majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere, nu s-a virat la bugetul statului, din vina membrilor comisiei de licitaţie, răspunderea revine acestora.
Se mai reţine că apărarea recurenţilor, în sensul că bugetul statului nu a fost prejudiciat, deoarece sunt aplicabile prevederile OUG nr. 40/2002 privind scutirea de plată a majorărilor de întârziere şi a penalităţilor de întârziere, nu poate fi acceptată, pentru că procedura prevăzută de ordonanţă este de lungă durată, nu se aplică în mod automat, iar instanţa nu are competenţa să constate dacă societăţile cumpărătoare beneficiau sau nu, de prevederile acestui act normativ.
Împotriva deciziei secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi, au declarat recurs, N.V. şi G.A. (fostă Fa.) şi Direcţia pentru Dialog, Familie şi Solidaritate Socială a judeţului Arad.
N.V. menţionează că s-au făcut toate demersurile necesare, ca beneficiarii licitaţiei să se înregistreze în contabilitate, cu sumele datorate ca majorări şi că nu este normal ca membrii comisiei de licitaţie să fie obligaţi să plătească pentru beneficiarii bunurilor, aceştia fiind scutiţi de drept de la plata obligaţiilor şi trebuie numai să depună dosare cu documentaţia necesară, la organul fiscal competent.
Susţine că obligaţiile trebuie dirijate către Administraţia Financiară a oraşului Lipova şi către Percepţia Săvârşin, unde beneficiarii licitaţiei îşi desfăşoară activitatea.
G.A. (fostă F.) critică Decizia, pentru nelegalitate, considerând că nu există temei legal eludat de către membrii comisiei, care să fi condus la prejudicierea bugetului de stat, cu atât mai mult, cu cât obligaţia de plată a T.V.A. revine celor 3 cumpărători, care, de altfel, au şi achitat T.V.A. - ul aferent bunurilor cumpărate.
Direcţia pentru Dialog, Familie şi Solidaritate Socială a judeţului Arad (fostă D.G.M.S.S. Arad) susţine că plata majorărilor şi penalităţilor aferente T.V.A., revine tot beneficiarilor licitaţiei, însă aceştia beneficiază de prevederile OUG nr. 40/2002, prin care se scutesc de plata lor.
Mai susţine că s-au făcut demersurile contabile necesare, pentru ca beneficiarii să se înregistreze în contabilitate, cu sumele datorate, care trebuie să depună dosare cu documentaţia necesară, la organul fiscal competent, pentru a beneficia de scutire şi că nu este corect ca membrii comisiei de licitaţie să fie obligaţi să plătească, ceea ce alţii sunt scutiţi prin lege.
Consideră că se impune ca aceste obligaţii să fie dirijate către Administraţia Financiară a oraşului Lipova şi către Percepţia Săvârşin, unde beneficiarii licitaţiei îşi desfăşoară activitatea.
Recursul declarat de G.A. (fostă F.) va fi respins ca inadmisibil, reţinându-se faptul că aceasta n-a uzat de calea de atac a recursului jurisdicţional împotriva sentinţei Colegiului jurisdicţional Arad şi din acest motiv, nu mai avea dreptul să promoveze recursul de faţă.
Recursurile declarate de N.V. şi de Direcţia pentru Dialog, Familie şi Solidaritate Socială a judeţului Arad, vor fi analizate împreună, deoarece în esenţă privesc aceleaşi motive de recurs.
Corect au reţinut instanţele jurisdicţionale ale Curţii de Conturi, că membrii comisiei de licitaţie nu şi-au îndeplinit obligaţiile prevăzute de art. 56 alin. (3) din OG nr. 11/1996, privind executarea creanţelor bugetare, cu modificările şi completările ulterioare (aplicabilă în perioada în discuţie), în sensul că nu au eliberat fiecărui cumpărător, precum şi debitorului, un document care să cuprindă, printre alte elemente şi T.V.A., dacă este cazul.
Se impunea ca în documentaţia prezentată de către Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială a judeţului Arad, cu ocazia scoaterii la licitaţie a bunurilor, să se facă referire la T.V.A., ca şi în publicaţia de vânzare şi în procesul-verbal şi contractul de vânzare-cumpărare, ceea ce nu s-a făcut de către comisia de licitaţie.
S-a reţinut real de către secţia jurisdicţională, că plata T.V.A. trebuia făcută până la 25 noiembrie 2000, dar beneficiarii au achitat-o mult mai târziu, astfel că s-au calculat corect majorările de întârziere şi penalităţile de întârziere pentru neplata la timp a T.V.A.
Era în obligaţia membrilor comisiei de licitaţie, să perceapă T.V.A. la bunurile pe care le-au vândut la licitaţie şi să vireze sumele reprezentând T.V.A., la bugetul de stat, în condiţiile şi la termenele prevăzute de lege, ei neachitându-se de această obligaţie legală şi de aici rezultă culpa lor în producerea prejudiciului şi obligaţia de plată a acestuia.
Susţinerea recurenţilor, că bugetul statului nu a fost prejudiciat, pentru că în cauză sunt aplicabile prevederile OUG nr. 40/2002, referitoare la scutirea de plată a majorărilor de întârziere şi a penalităţilor de întârziere, nu poate fi reţinută, pentru că instanţa nu are posibilitatea şi nici competenţa să verifice dacă se îndeplineau condiţiile prevăzute de ordonanţă în acest sens, de către cumpărătorii bunurilor scoase la vânzare.
De asemenea, instanţa nu poate obliga terţe persoane care nu sunt părţi în cauza de faţă, să facă demersuri pentru recuperarea sumelor rămase de la beneficiarii bunurilor sau să oblige pe aceştia să depună documentaţia necesară, în vederea constatării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de OUG nr. 40/2002.
Pentru considerentele arătate mai sus, reţinându-se că Decizia atacată cu prezentul recurs, este legală şi temeinică, se vor respinge cele două recursuri, ca nefondate, în temeiul art. 82 din Legea nr. 94/1992 şi art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de N.V. şi Direcţia pentru Dialog, Familie şi Solidaritate Socială a judeţului Arad, împotriva deciziei nr. 271 din 17 aprilie 2003 a secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi, ca nefondate.
Respinge recursul declarat de G.A., împotriva aceleiaşi decizii, ca inadmisibil.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7871/2004. Contencios.. Revizuire | ICCJ. Decizia nr. 7896/2004. Contencios. Refuz acordare plată... → |
|---|
