ICCJ. Decizia nr. 7862/2004. Contencios. împotriva deciziei Curţii de Conturi Secţia Jurisdicţională. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7862/2004
Dosar nr. 389/2004
Şedinţa publică din 27 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 23 septembrie 2003, S.N.P. P. SA, sucursala P. Sibiu, a declarat recurs împotriva deciziei nr. 425 din 20 iunie 2003 a secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi, solicitând casarea acesteia.
În motivarea recursului s-a susţinut că instanţa de recurs jurisdicţional nu a ţinut seama de dispoziţiile Curţii Supreme de Justiţie, din deciziile nr. 1707 din 9 mai 2002 şi nr. 1499 din 10 aprilie 2003.
Sub acest aspect, recurenta a precizat că s-a procedat ilegal la compensarea de produse diferite în gestiuni diferite şi pe perioade de gestiuni diferite.
B.N., parte în cauza de faţă, a formulat întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului declarat în cauză, întrucât este nemotivat în condiţiile art. 303 C. proc. civ. Pe de altă parte, acesta a susţinut că instanţa de fond a reţinut în mod corect că angajarea răspunderii materiale a unui gestionar, nu poate opera decât dacă acest prejudiciu este real şi cert.
Sub acest aspect, petentul a precizat că prin Decizia de imputare nr. 161/1999 s-a imputat suma de 15.998.000 lei, ca apoi cei de la P. să reducă suma la 9.087.500 lei.
Mai mult, s-a subliniat faptul că din probele cauzei (inclusiv expertiza efectuată procauza), rezultă că lipsa în gestiune este formală, în sensul că este rezultatul unei greşeli de înregistrare, neimputabilă petentului.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că prin Decizia nr. 425 din 20 iunie 2003, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a României a respins recursul jurisdicţional formulat de S.N.P. P. SA Bucureşti, sucursala P. Sibiu, împotriva sentinţei nr. 12 din 27 martie 2001, pronunţată de Colegiul jurisdicţional Sibiu, în dosarul nr. 20/2000, însuşindu-şi motivele reţinute prin Decizia nr. 572 din 29 octombrie 2002.
Verificându-se actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că prin sentinţa nr. 12 din 27 martie 2001, Colegiul jurisdicţional Sibiu a admis contestaţiile formulate de contestatorii B.N. şi B.V. împotriva deciziei nr. 161 din 29 noiembrie 1999, emisă de S.N.P. P. SA, sucursala P. Sibiu, pentru suma de 15.998.000 lei, pe care a anulat-o.
S-a reţinut că B.N. şi B.V. au îndeplinit funcţia de gestionari la depozitul P. Sibiu din cadrul sucursalei P. Sibiu.
La data de 1 octombrie 1999, în cadrul gestiunii „Depozite" condusă de cei doi contestatori, s-a efectuat o inventariere, ocazie cu care, s-au constatat prin procesul-verbal nr. 4071M 10.99, minusuri şi plusuri la produsele petroliere gestionate.
După acordarea scăzămintelor de depozitare, prin procesul-verbal nr. 4974 din 25 februarie 1999, s-a reţinut existenţa unui minus imputabil, de 15.998.000 lei.
Ca atare, prin Decizia nr. 161 din 29 noiembrie 1999, această sumă a fost imputată celor doi gestionari.
Prin soluţionarea cauzei, prin Decizia nr. 425 din 20 iunie 2003, hotărâre atacată în cauză, s-a reţinut că verificându-se apărarea contestatorilor, în sensul că lipsa scriptică este consecinţa faptului că la inventarul anterior s-a înregistrat ca plus în gestiune, o cantitate de benzină super plus, ce cuprindea şi zestrea conductelor ce a fost trasă din conductele aferente unor rezervoare şi introdusă efectiv într-un rezervor, s-a concluzionat că sentinţa colegiului este corectă.
Astfel, declaraţia maistrului P.V. din cadrul compartimentului M.E.A. arată că datorită unor probleme tehnice au fost golite conductele de la rezervorul nr. 2-23 către rampa CF, efectuându-se tragerea produsului din conducte, în rezervorul 3, pentru a se putea repara defecţiunea ivită. Această situaţie a fost confirmată şi de reprezentanţi din respectivul serviciu.
De altfel, expertul B.G. a şi procedat la verificarea situaţiei privind stabilirea zestrei conductelor, la produsul la care s-a constatat minusul ce a dus la emiterea deciziei de imputare.
Expertul a precizat în expertiza efectuată, că „zestrea conductelor reprezintă cantitatea de produs petrolier care rămâne în mod constant pe conducte, între robineţii de acces şi rezervoare, cantitate ce se stabileşte în mod obiectiv pe baza unor documentaţii tehnice elaborate de S.N.P. P. SA.
În mod concret, expertul a stabilit că pentru rezervoarele 2-23, zestrea conductelor este de 5.901 litri, respectiv 4.502 litri.
Cum din verificarea procesului-verbal de inventariere din 15 septembrie 1999 nu rezultă că la stabilirea cantităţilor de benzină super plus evidenţiate ca existente în rezervoare, s-a trecut în mod distinct şi cantitatea de benzină super plus, ce a fost trasă la 14 septembrie 1999 din conductele aferente rezervorului 3-23 şi depozitate în rezervorul 3, s-a concluzionat că plusul de 13.224 kg. benzină super plus conţine ca element component, şi benzina ce a fost trasă din conductele aferente rezervorului 3-23.
Această situaţie finalizată de organele de control, printr-o compensare şi o înregistrare a plusului de 3419 kg benzină super plus, a făcut ca la inventarul din 1 octombrie 1999, ca urmare a faptului că după repararea robinetului, benzina reprezentând zestrea conductelor , să apară, inevitabil ca minus în gestiune.
Mecanismul producerii minusului şi plusului, relevat de expert şi analizat în cauză prin hotărârea recurată, circumscrie în acelaşi timp şi lipsa de culpă a lipsei în gestiune. Deci, susţinerile din recursul de faţă sunt neîntemeiate.
Aşa fiind, recursul declarat urmează a fi respins conform art. 312 C. proc. civ., întrucât nu s-a dovedit temeinicia deciziei de imputare nr. 161 din 29 noiembrie 1999, emisă de S.N.P. P. SA, sucursala P. Sibiu, pentru 15.998.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.N.P. P. SA, sucursala P. Sibiu, împotriva deciziei nr. 425 din 20 iunie 2003 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondat,
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7859/2004. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 7871/2004. Contencios.. Revizuire → |
|---|
