ICCJ. Decizia nr. 7856/2004. Contencios. Anulare decizie Preşedintele Consiliului Concurenţei. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7856/2004
Dosar nr. 2004/2000
Şedinţa publică din 26 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 142 din 6 martie 2000, Plenul Consiliului Concurenţei a hotărât că D.Ş. se face vinovat de încălcarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 21/1996, constatând, pe cale consecinţă, nulitatea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 21 din 13 ianuarie 1999, încheiat între F.P.S., în calitate de vânzător şi D.Ş., în calitate de cumpărător al pachetului majoritar de acţiuni la SC P. SA Bucureşti.
Prin aceeaşi decizie s-a stabilit că individualizarea amenzii ce urmează a fi aplicată lui D.Ş., urmează să se facă de către Comisia ce se va desemna prin ordinul Preşedintelui Consiliului Concurenţei.
Această decizie a fost contestată de D.Ş., la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, contestaţia formând obiectul dosarului nr. 451/2000.
Prin sentinţa nr. 1660 din 29 noiembrie 2000, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea lui D.Ş. şi a anulat Decizia nr. 142 din 6 martie 2000 a Plenului Consiliului Concurenţei, sentinţa rămânând definitivă, prin respingerea recursului declarat de Consiliul Concurenţei.
Deşi pe rolul Curţii de Apel Bucureşti se aflau atât dosarul nr. 451/2000, în care se solicita anularea deciziei nr. 142 din 6 martie 2000, cât şi dosarul nr. 452/2000, în care se solicita suspendarea executării aceleiaşi decizii, Consiliul Concurenţei a emis Decizia nr. 210 din 18 aprilie 2000, aplicând lui D.Ş., o amendă de 10.000.000 lei, pentru faptele constatate prin Decizia nr. 142 din 6 martie 2000.
Împotriva acestei a doua decizii s-a formulat plângere la Preşedintele Consiliului Concurenţei, plângere ce a fost respinsă prin Decizia nr. 295 din 30 mai 2000.
Împotriva acestei din urmă decizii a formulat recurs, D.Ş., solicitând anularea deciziilor nr. 210 din 18 aprilie 2000 şi nr. 295 din 30 mai 2000 şi exonerarea de plata amenzii de 10.000.000 lei.
În motivarea recursului s-a susţinut că cele 2 decizii sunt nelegale, încălcând atât dispoziţiile Legii concurenţei nr. 21/1996, cât şi principiile de drept potrivit cărora un act administrativ, ale cărui efecte au fost suspendate, nu poate produce efecte juridice, făcându-se, totodată, referire la Decizia civilă nr. 352 din 15 aprilie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care s-a suspendat executarea deciziei nr. 210 din 18 aprilie 2000 a Consiliului Concurenţei.
La data de 12 februarie 2002, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a suspendat judecarea cauzei, la cererea Consiliului Concurenţei, până la soluţionarea recursului formulat de acesta, împotriva sentinţei civile nr. 1660 din 29 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti,, prin care fusese anulată Decizia sa nr. 142 din 6 martie 2000, conform dispoziţiilor art. 244 alin. (2) C. proc. civ.
Ulterior, prin rezoluţia Preşedintelui secţiei de contencios administrativ, din 14 mai 2004, dosarul a fost repus pe rol, pentru verificarea situaţiei de fapt. La termenul stabilit, 29 iunie 2004, recurentul D.Ş. a depus la dosarul cauzei, Decizia fostei Curţi Supreme de Justiţie, nr. 213 din 23 ianuarie 2003, prin care s-a soluţionat irevocabil, litigiul care a constituit motivul de suspendare al cauzei.
Analizând motivele invocate şi actele noi depuse în cauză, instanţa urmează să admită recursul şi să anuleze cele două decizii, nr. 210 din 18 aprilie 2000, a Consiliului Concurenţei şi nr. 295 din 30 mai 2000, a Preşedintelui Consiliului Concurenţei.
Într-adevăr, aşa cum a susţinut şi recurentul, în motivele scrise, Decizia nr. 210 din 18 aprilie 2000 a fost emisă în temeiul deciziei nr. 142 din 6 martie 2000, prin care se stabileau dispoziţiile legale încălcate de D.Ş. şi pentru care acesta urma să fie amendat.
Cum Decizia nr. 142 din 6 martie 2000 a fost anulată, sentinţa fiind definitivă şi irevocabilă, nu mai rezidă motivul pentru care recurentului i s-a aplicat sancţiunea respectivă.
Pe cale de consecinţă, dispare şi temeiul emiterii deciziei nr. 295 din 30 mai 2000, al cărui scop era tocmai menţiunea sancţiunii prevăzute în Decizia nr. 210 din 18 aprilie 2000.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.Ş., casează Decizia nr. 295 din 30 mai 2000 a Preşedintelui Consiliului Concurenţei şi în fond, admite contestaţia formulată de D.Ş. Anulează Decizia nr. 210 din 18 aprilie 2000 a Consiliului Concurenţei şi exonerează reclamantul de plata amenzii, în sumă de 10.000.000 lei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7854/2004. Contencios. Anulare decizie M.F.P.... | ICCJ. Decizia nr. 7859/2004. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
