ICCJ. Decizia nr. 7913/2004. Contencios.. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7913/2004
Dosar nr. 6110/2004
Şedinţa publică din 28 octombrie 2004
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 12 mai 2004, contestatoarea SC A. SRL Moineşti a formulat contestaţie în anulare, solicitând anularea deciziei nr. 1533 din 22 aprilie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin care i s-a anulat ca netimbrat, recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 18 din 18 martie 2003, a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
În motivarea contestaţiei, întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) şi art. 318 C. proc. civ., contestatoarea arată că a fost depusă taxa de timbru, o dată cu concluziile scrise, în şedinţă publică, la termenul anterior, de un reprezentant al acesteia, care nu a avut împuternicire de reprezentare a societăţii în instanţă, astfel că nu a putut lua termen în cunoştinţă.
Mai arată că şi în situaţia în care se impunea să timbreze, trebuia să fie citată cu această menţiune şi că a depus dovada plăţii taxei de timbru, prin corespondenţă, însă cererea nu a fost primită de către personalul arhivei, pentru că se terminase şedinţa de judecată.
Ulterior, prin cererea depusă, contestatoarea susţine că nelegal, prima instanţă a stabilit o taxă de timbru, mult peste cuantumul prevăzut de art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 şi că urmează a se stabili că a timbrat legal acţiunea, în raport cu cererea modificatoare, iar acţiunea trebuia soluţionată în limitele în care taxa de timbru a fost legal achitată.
Contestaţia în anulare este nefondată şi urmează să fie respinsă ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Art. 317 alin. (1) C. proc. civ., invocat de contestatoare, ca un temei de drept al cererii sale, nu are aplicare în cauză, pentru că nu se constată neîndeplinirea procedurii de citare pentru ziua când s-a judecat pricina sau încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Procedura de citare, cu contestatoarea-recurentă, pentru termenul din 22 aprilie 2004, când s-a judecat cauza, a fost legal îndeplinită, iar competenţa materială şi cea teritorială reveneau Curţii de Apel Bacău, ca instanţă de contencios administrativ.
Nu ne aflăm nici într-una din situaţiile prevăzute de art. 318 C. proc. civ., pentru că nu se constată că instanţa de recurs ar fi săvârşit greşeli materiale în soluţionarea recursului sau că ar fi omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele invocate în cererea de recurs.
Conform prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, „Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantum legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului apar elemente care determină o valoare mai mare, instanţa va pune în vedere petentului, să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micşorează valoarea pretenţiilor formulate în acţiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea iniţială, fără a se ţine seama de reducerea ulterioară".
Din dosarul nr. 1966/2003, în care s-a pronunţat Decizia atacată cu prezenta contestaţie în anulare, rezultă că la data introducerii cererii de recurs nu s-a achitat taxa legală de timbru şi că ulterior, prin citaţiile trimise reclamantei, pentru termenele din 16 octombrie 2003 şi 5 februarie 2004, i s-a pus în vedere să-şi timbreze recursul, cu suma de 171.000 lei, ca taxă judiciară de timbru şi cu 1.500 lei, ca timbru judiciar.
De asemenea, prin citaţia trimisă pentru termenul din 22 aprilie 2004, i s-a comunicat să completeze taxa judiciară de timbru, cu suma de 52.000 lei, ţinându-se cont că între timp achitase cu acest titlu, numai suma de 119.000 lei, din suma totală datorată, de 171.000 lei.
Cum până la data de 25 aprilie 2004, a mai achitat numai 17.000 lei, corect instanţa a reţinut la acea dată, că recurenta nu şi-a îndeplinit în totalitate obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru datorată legal în temeiul art. 9 lit. m) din Legea nr. 146/1997 şi a dispus anularea recursului, ca netimbrat, conform prevederilor art. 20 alin. (3) din aceeaşi lege.
Se reţine că nu sunt incidente dispoziţiile art. 20 alin. (4) din Legea nr. 146/1997, deoarece la momentul înregistrării acţiunii, aceasta nu a fost taxată corespunzător obiectului său iniţial.
Pentru toate considerentele menţionate mai sus, reţinându-se că hotărârea atacată cu prezenta contestaţie în anulare, este legală şi temeinică, urmează să fie respinsă contestaţia, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC A. SRL Moineşti împotriva deciziei nr. 1533 din 22 aprilie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7908/2004. Contencios. Anulare decizii A.N.V.... | ICCJ. Decizia nr. 7917/2004. Contencios. Anulare acte de... → |
|---|
