ICCJ. Decizia nr. 7967/2004. Contencios. Anulare act control finaniar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7967/2004
Dosar nr. 7214/2004
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 19 iulie 2001, reclamanta SC R. SA Târgu Jiu a solicitat anularea deciziei nr. 1013/2001, emisă de Ministerul Finanţelor Publice şi a procesului-verbal de control nr. 2950 din 8 mai 2001, încheiat de Direcţia Control Fiscal Gorj, pentru sumele de 471.454.376 lei, T.V.A. şi 99.112.897 lei, majorări de întârziere, susţinând că nu datorează aceste sume, bugetului de stat.
Prin sentinţa civilă nr. 799 din 5 noiembrie 2001, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea, a anulat procesul-verbal de reverificare nr. 2950 din 8 mai 2001, precum şi Decizia nr. 1013 din 29 iunie 2001, a Ministerului Finanţelor, constatându-se că reclamanta nu datorează sumele stabilite de organele de verificare.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 2716 din 23 septembrie 2003, a admis recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice, a casat sentinţa şi a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că hotărârea supusă examinării nu cuprinde motivarea în fapt şi în drept, aşa cum cer dispoziţiile art. 261 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 324/2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, acţiunea a fost admisă, reţinându-se că reclamanta beneficiază de cota 0 de T.V.A., deoarece contractele încheiate cu partenerii care au exportat cheresteaua, sunt contracte de comision.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Gorj, arătând în esenţă că societăţile comerciale care au exportat marfa, nu sunt comisionari, deoarece au cumpărat cheresteaua, de la reclamantă, astfel cum rezultă din faptul că acele societăţi comerciale au înregistrat în contabilitatea lor, facturile interne emise de petentă.
Verificând cauza, în funcţie de motivarea recursului, în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că sentinţa este legală şi temeinică.
Din actele dosarului rezultă că în discuţie sunt mai multe exporturi de cherestea efectuate în perioada septembrie 1999 - februarie 2000, în baza unor contracte de comision încheiate de SC R. SA, cu următorii comisionari: SC L.I. SRL Buzău (15 facturi), SC F.I. SA Bucureşti (6 facturi), SC L.I. SRL Bucureşti (o factură), SC A.W. SRL (4 facturi).
Organele fiscale au apreciat că aceste societăţi comerciale nu au încheiat contracte de comision, cu reclamanta, ci contracte de vânzare-cumpărare, deoarece în contabilitatea lor au înregistrat facturile interne emise de SC R. SA, şi nu numai comisionul cuvenit, iar pe de altă parte, au existat diferenţe de preţ între contractele de comision şi facturile externe.
Susţinerea este greşită. Din conţinutul contractelor depuse la dosar rezultă că acestea sunt contracte de comision, în concordanţă cu dispoziţiile art. 405 - 408 C. com. Aceste contracte se coroborează cu facturile privind livrarea cantităţilor de cherestea, facturi în care reclamanta, în calitate de proprietar al mărfii, a prevăzut cota 0 de T.V.A. şi a inserat că este vorba de export în comision. De asemenea, în declaraţiile vamale de export s-a făcut menţiunea că marfa provine de la SC R. SA, în calitate de proprietar, iar din dispoziţiile de încasare rezultă că preţul în valută a fost încasat de reclamantă.
În ce priveşte unele diferenţe de preţ între preţurile menţionate în contractele de comision şi cele din unele facturi externe, explicaţia constă în aceea că unele cheltuieli au fost suportate de comisionari (operaţiuni de uscare, de transport), astfel încât preţul din factura externă trebuia să includă şi aceste cheltuieli. Procedeul este legal, conform dispoziţiilor art. 405 şi urm. C. com.
Împrejurarea că firmele comisionare au înregistrat în contabilitatea proprie, facturile interne emise de SC R. SA, nu reprezintă temei pentru a schimba calificarea juridică a contractelor de comision, în contracte de vânzare-cumpărare. Din cuprinsul acestor contracte rezultă voinţa reală a părţilor, comitent şi comisionari, ceea ce demonstrează faptul că a fost vorba de exporturi efectuate prin comisionari. În atare situaţie, exportatorul proprietar beneficiază de cota 0 de T.V.A., în conformitate cu dispoziţiile art. 17 pct. a lit. c) din OG nr. 3/1992, republicată.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare de ordine publică potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Gorj împotriva sentinţei civile nr. 324 din 13 mai 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7917/2004. Contencios. Anulare acte de... | ICCJ. Decizia nr. 7969/2004. Contencios. Anulare decizie A.N.V.... → |
|---|
